Trecutul

M-am hotarat! Te las in urma, in trecut si o iau de la inceput. Nu te voi uita intr-un colt umbrit al amintirilor trecutului si nu voi uita viata traita inaintea zilei de astazi, dar te las acolo. Te las acolo, in sertarul trecutului, in acel loc important in care sa te vad mereu si in care sa nu te uit niciodata. Te voi inzestra cu superputerea “amintirii” si ma voi intoarce sa te privesc in liniste, in fiecare moment de necesitate. Nu, nu, chiar nu te urasc si cu siguranta ai fost un “adversar” redutabil dar vreau sa rad si sa iubesc, vreau sa simt si sa traiesc. Tu esti trecutul cel temut, tu esti prezent si absolut, tot eu esti tu si eu sunt tu, dar vreau s-o iau de la inceput, te rog ramai trecut.

Am crescut, ne-am maturizat si am invatat impreuna cele mai pretioase lectii ale dezamagirii, tristetii, durerii profunde si devastatoare ce sfasie si sufletul celui mai rece si sfidator muritor. M-ai facut mai puternica, mai sincera, mai reala decat razele soarelui ce iti ard fata intr-o zi torida de vara, dar este timpul sa te las sa pleci. Viitorul iti ia locul, clipa prezenta este traita fara puterea ta, fara puterea trecutului asupra ei. Nu mai vreau sa imi deformez principii si valori in procedee de vindecare necorelate si nealiniate la mine si sufletul meu! Da, esti trecut si influentezi efemer starile prezente ale omului sensibil si doritor ce salasluieste in interiorul acesta firav ce il ascund constiincioasa de atatia ani, deci da…te rog ramai trecut.  M-ai format si deformat, te-am trait si m-ai tradat, te iert si am plecat.

The “man” in the mirror is you! You, just YOU!

Mii de ganduri, zeci de lacrimi, o inima prea peticita ca sa mai simta si sfarsitul unei ere a sentimentelor. Pun punct, ma scutur, ma ridic si plec pentru a ...irelevanta cata oara. Ma indrept, ca de fiecare data la imaginea ce se reflecta in oginda. La ochii tristi, goi si plini de lacrimi, la sufletul bun, la tot ce imi arata oglinda de fiecare data, bun sau rau, fara menajamente, fara minciuni, fara manipulari si fara omisiuni. Pare ca ma uit intr-o oglinda sparta in tot atatea cioburi ca inima asta ce-mi pare iar straina si ce imi bate in piept de atatia ani. Speranta dupa speranta, minciuna dupa minciuna, tradare dupa tradare, manipulare dupa manipulare si nu mai caut vinovati. De data asta il vad clar printre cioburile oglinzii, printre lacrimi. Il vad si nu mai poate fugi, nu se mai poate ascunde, nu il mai las sa se ascunda. Ma vad! Nimeni nu ne greseste mai tare decat ne gresim, noi. Nimeni nu ne dezamageste mai tare decat ne dezamagim, noi. Nimeni nu ne minte, nu ne manipuleaza si nu ne tradeaza mai al naibii de tare decat o facem, noi insine. As vrea sa arat spre ”el”, dar eu sunt cea care i-am permis lui, “tradarea”. Tradarea unui ”el” m-a ajutat intodeauna sa gasesc un nou “eu”! Da, suna stupid, dar acesta este adevarul pe care imagine reflecatata in oglinda ni-l spune de fiecare data cand o vedem dupa o ”cadere” si de ficare data este imaginea pe care o stergem rapid, precum aburii pe care ii stergem de pe oglinda cand iesim dintr-o baie fierbinte. Permitem ipocrizia altora doar pentru ca am invatat sa o acceptam pe a noastra ca fiind ceva natural, ceva normal, ceva uzual si realizam prea tarziu ca masca ipocriziei personale se reflecta in imaginea omului pe care il atragem si pe care il urcam pe un piedestal dintr-o nevoie mult prea superficiala de ”doi”. Nevoia apartenentei este mai afurisita decat nevoia imbratisarii reale de dupa o seara salbatica de sex. Nevoia iubirii paleste in fata apartenentei si daca ai noroc, sau ghinion, depinde de perspectiva din care priveste ”problema” ajungem la gesala fatala de a ne indragosti de persoana total ”gresita” pentru noi, iar surpriza nu apare nici macar atunci! Nu, nu, surpriza nu apare in momentul in care te-ai indragostit de persoana care ti-a spus, ti-a cerut in mod repetat sa nu te indragostesti de ”ea”/”el”. Surpiza apare in momentul in care suferi dupa iluzia creata in mintea ta doritoare de ”apartenenta”, de ”doi”, de dorinta de ”el”, desi el a sustinut tare si extrem de vocal ca ”nu te vrea”, ca nu vrea o ”relatie” cu tine, dar partea disperata din tine de ”doi”, s-a incapatanat, s-a facut ca nu aude si a ignorat toate semnele iminentei ”tradari”. El nu te vrea, nu pentru ca tu nu esti misto, marfa, minunata, completa, complexa etc., nu, nu! Nu din acest motiv! El nu te vrea pentru ca pur si simplu nu a vrut si nu vrea asta in momentul in care tu l-ai intalnit, in momentul in care, ca o cretina, ca o tampita ai senzatia de cacat tu te simti pregatita sa infrunti orice, dar realitatea este ca te-ai mintit atat de mult si atat de des si atat de bine, incat habar nu ai ce vrei, ce poti sa duci si ce anume iti doresti mai exact de la barbatul din fata ta. Singuratatea creeaza iluzii manipulatoare, dorinte ascunse pe care in momentul aplicarii ”criteriilor de selectie”, dezechilibrati fiind la nivel hormonal, gresim si ne manipulam propriul gand, cum ca ”el” este alesul, cand de fapt, realitatea cruda este ca singura persoana pe care trebuie sa o alegi, sa o respecti si caruia trebuie sa ii fii fidela fara drept de apel, care este alesul sau aleasa ta (dupa caz), esti DOAR SI CHIAR, ”TU”! 

#GandulDeAstazi - Un moment "imperfect"

Incerci sa lasi trecutul in trecut si sa te bucuri de viitor. Te trezesti ca trecutul este amprenta prezentului tau si involuntar iti dicteaza traiectoria viitorului. Nu mai esti la fel! Te-ai schimbat. Cineva, ceva, candva...totul, a schimbat genetica ADN-ului tau si te gasesti la prapastia dintre tine, trecut, prezent si viitor. Te zbati pentru tine si te gasesti zambind la o licarire de fericire ce iti strabate involuntar calea, dar care nu iti apartine, care nu este pentru tine si/sau care nu te vede, sau pe care pur si simplu tu nu o vrei, tu nu vrei sa fie a ta, sa fie pentru tine, dar sfarsesti prin a te multumi totusi cu ea. Nu te-ai asteptat sa te trezesti in nebunia in care traiesti astazi! Copil fiind, te visai intr-o familie a ta, fara complicatii, fara divort,  fara "poate", fara "hai sa vedem ce o sa fie", fara "nu imi fac planuri de viitor", fara "doar sex si atat", fara "nu ne implicam emotional". Ai fost copilul ingenuncheat si indoctrinat de exemplul de "fericire" compromitatoare a celor care te-au inconjurat. Te-ai trezit visand la "cai verzi pe pereti", singur/a, cu unul, doi, cinci copii in brate si intrebandu-te "Incotro o iau?".  Da, suntem familii monoparentale si am ajuns sa ne mandrim cu exceptia ce a devenit regula. Este normal? Habar nu am! Am ajuns sa ne bucuram de ce primim si uitam sa visam la "au trait fericiti pana la adanci batraneti" sau macar la ce este bun, corect si ce ne trebuie noua si sufletului nostru. Ne gasimi in "odaia mintii noastre", captivi involuntar in  bucati de trecut si traind instinctiv in prezent fara ganduri si sperante reale de viitor. Ne creem liste, listute, tipare si standarde la care nici macar noi nu ne putem ridica cu adevarat. Ne bazam pe "fie ce-o fi" si ne bucuram cu ce primim gandindu-ne ca ne-am trait si ne-am ales soarta, ca asa a fost sa fie. Ne vedem in fiecare dimineata in oglinda artificial luminata din baile noastre, dar in cea mai intunecata oglinda a sufletului nostru. Ne mintim ca "suntem intregi singuri", cand in realitate intregul este pur si simplu confirmat in mod "neasumat" de caldura sufletului la care tanjim sa ne imbratiseze si sa ne imbarbateze in fiecare seara inainte de culcare si in fiecare dimineata inainte de rutina zilnica si uneori extenuanta a unei banale zile pentru altii. Ne dam barbati si "barbate" ca le facem pe toate fara sa recunostem ca da, le facem pe toate, dar nu vrem sa facem asta, nu vrem sa le facem pe toate! Nu, nu este vorba ca nu putem, este vorba ca NU VREM! Vrem acea viata in doi, acea viata "citita", invatata si visata in toate basmele si povestile cu Feti Frumosi si Ilene Cosanzene, chiar daca nu exista, noi o vrem si o visam involuntar, in subconstient, in fiecare seara de "liniste" singuratica si parinteasca. NU! Nu suntem perfecti, nu suntem completi si nici macar nu mai suntem....intregi. Suntem jumatatile de masura ale existentei noastre de odinioara, ce acum exista fara doar si poate pentru astazi si pentru maine si pentru viitorul copiii pe care i-am adus pe lume. Ne punem masca dupa masca pe care ajungem sa nu le mai dam jos, nici macar atunci cand ramanem singuri cu imaginea ce se reflecta in oglinda, pentru ca trebuie sa fim "tari", "indestructibili" si "puternici". Ne uitam sufletul si nu pentru ca vrem, ci pentru simplu fapt ca l-am ascuns atat de bine si atat de multa vreme, incat nu mai stim cum si unde sa il gasim!

Privind inapoi, ma trezesc in viitor

Ai intrat si te-am vazut! Am zambit! Zambesc si acum! Imi aduc aminte fiecare gest si fiecare expresie pe care o aveai intiparita pe mocuta aia dulce, pe care am ajuns pur si simplu sa o ador si pe care nu ma satur sa o privesc. Mi-am spus "imi place" si imi aduc amite ca m-am intors catre fete si le-am spus "Ce arogant nemultumi de, dar are noroc ca este dragut". Nu imi aduc aminte exact cum am ajuns sa interactionam, care a facut primul pas si care pe care a sarutat primul, dar imi aduc aminte exact cum te sarutam si cum imi doream sa nu te opresti, sa nu ma opresc, sa nu se termine Sarutul tau a fost "acasa" pentru mine, iar tot ce a urmat...a fost atat de nou si imprevizibil pentru mine, incat m-a schimbat si a schimbat genetica ADN-ului meu! 7 luni! 7 luni in care "nu vreau o relatie", mesaje trimise si...doar atat, pentru ca multe au ramas fara raspuns, au "domnit" si au "dominat" relatia dintre noi. 7 luni traie de la agonie la extaz si de la extaz la agonie. Un roller coaster de trairi si de sentimente. Un 39 de ani cu un vis neimplinit, in care am visat ca ma intorc si tu erai acolo, in spatele meu, iar eu te luam in brate si te sarutam. Un ceas ce arata existenta ta, dar fara mine in a ta si fara tine in a mea. Un turneu al sentimentelor noi, inedite si neasteptate. Un tu, eu, dar fara "noi". Un "ne vedem in viitor" transformat in "ne vedem in Paris" si transformat la randul lui in "ne vedem in decembrie". Un sentiment de teama, transformat in disperare si panica generala data de posibilitatea "fac ce vreau, nu avem o relatie". Un "te iubesc", spus extrem de sincer, extrem de simtit si extrem de involuntar intr-un moment de extaz intr-o Franta ferita muritorului de rand, dar simtit pana in maduva oaselor de muritoarea de langa tine, sangeranda de dorinta ta! Un prezent fara viitor, transformat intr-un prezent cu o dorinta arzatoare de "un viitor". Un strigat de "te vreau" ce nu l-ai auzit niciodata, dar pe care l-ai simtit in fiecare fapta si in fiecare noapte. Un "vreau mai mult" finalizat cu totul este la fel. Un..."nimic" trait in doi. Un "tot" trait in acelasi doi, dar fara "noi". Un prezent fara viitor! Nup! Nu regret nimic dintre ce a fost intre noi! Regret ce am facut...eu, dar nu regret ce am simtit! Esti dorinta pusa intr-o stea cazatoare. O dorinta atat de arzatoare ce pur si simplu nu am stiut sa o exprim ca sa pot avea "totul", ca sa te pot avea pe tine, cu totul. Esti...un risc teoritic asumat si practic nedelimitat de sentimentele puerile si alodescentine ale unei femei si ale unei mame de 39 de ani. Esti "noaptea neagra a sufletului" ce nu stiam ca exista si ce am aflat-o doar prin prisma existentei tale in viata mea. M-am descoperit! Am descoperit "fatete" ale mele despre care nu stiam ca exista si ca le am. Am trait, am simtit si am iubit. Nu! Nu avem un un viitor, nu ne-am declarat, sau tu nu mi-ai declarat dorinta de unul, dar astazi, la 7 luni distanta de prima data in care am fost a ta fara sa fiu a ta, ma gasesc pe acelasi scaun, acelasi loc pe care te-am lasat sa il ocupi, fara regret si privesc inapoi, dar ma trezesc visand involuntar la.....viitor!

 Cum sarbatoresti ceva ce nu exista? Cum te poti bucura de 7 luni in doi, cand in realitate nu a existat niciodata un "noi"? Nu poti! Nu poti! Nu cred ca poti! Poti sa te bucuri de prezent si de...tine!

https://www.youtube.com/watch?v=o7iL2KzDh38

Oh, love
How I miss you every single day
When I see you on those streets
Oh, love
Tell me there's a river I can swim that will bring you back to me
'Cause I don't know how to love someone else
I don't know how to forget your face
Oh, love
God, I miss you every single day when you're so far away

 

Dorinta

Si strig iubirea ce o port, in suflet in si pentru viitor! O chem, o strig si o provoc sa ia si sa imi dea la schimb, cam…tot. Am suferit, am plans, am ras, am mers si m-am tarat de dor, durere si dorinta, la asfintit si rasarit, pentru iubire biruinta. Am incercat sa fiu om bun, sa fiu si rau, sa fiu nebun, dar parca nimeni nu a vrut, din inima o “suferinta”. Sunt buna, sunt si rea, sunt mama, dar sunt si femeia ta! A ta! Om bun, asemeni mie, ce vezi in vis femeia ta, dar cu infatisarea mea. Femeia ta, rasar eu azi, m-agat de luna si de stele, ma ard in soare zdrobitor, ca tu sa vezi ca sunt, un simplum om, un trecator, dar sunt si om nemuritor. Ma uit la tine si tanjesc, dupa iubiri netrecatoare, acele simturi tematoare, ce iti raman neuitatoare. Ah, dar cat iubesc iubirea ce-n veci ti-o port cu drag eu tie si cat ma rog in stele si in luna, sa se intoarca ea la mine! Sa vina inzecit la mine, sa stea si nu o saptamana, sa stea aici in viata mea, cam cat doreste el si eu si ea! Sa nu ma minta si sa nu tradeze, sa nu mai vrea sa-îngenuncheze femeia ce se simte si pe care-o simte a sa. Te vad si vad cum tu zdrobesti, o inima cum nu gasesti, dar plang, ma uit si tac, ca tu, te vezi si simti ca un barbat. Dar omul care te iubeste si care te si pretuieste, nu te ignora si nu te raneste, doar pentru ca e “barbateste”! Asa ca taci si te ridica, femeie mica si zdrobita de toti, de viata umilita! Ridica-te si lupta drept, nu pentru un el si el si el, ci pentru tine si credinta! Nu inceta sa crezi in ea, ca vine ea, iubirea ta! Stai dreapta si neostenita, asteapta, spera, crezi in ea, caci sus pe cer, ai steaua ta!

26.07.2021

2 lumi total diferite, apartinand aceluiasi “eu” si  un moment de respiro! Parca lumea a stat in loc si totusi timpul, dusmanul tuturor nu a vrut sa se opreasca, el a alergat si a luat cu el fiecare moment din linistea asternuta in jurul meu, in jurul nostru! Ca mama, iubesc copilul ce in pantec l-am purtat si pentru care lupt in fiecare zi, din ziua in care l-am tinut pentru prima data in brate. Ca femeie, mi-am trait pentru prima data din acel moment…"feminitatea". Este bizar cum inima mea, vrea la puiul de om ce imi apartine, dar cum aceeasi inima plange dupa momentele traite cu “el”, omul ce nu mi-a apartinut niciodata si dupa momentul in care se v-a termina…astazi. Am descoperit…duplicitatea! Nu, nu acea duplicitatea ipocrita de om pervers si parsiv, ci acea duplicitate de femeie, spintecata in doua, fix la jumate si impartita in mama si femeie. Am descoperit durerea momentului ruperii de sufletul copilariei pe care l-am lasat pentru cateva momente, acasa, in Romania si sufletul matur dar parca copilaros, pe care il las in urma, pentru …nu stiu cat timp, aici, intr-o Franta istorica, ferita privitorului obisnuit care o viziteaza in mod banal. Ma rup in bucati marunte de iubirea ce o port pentru doi barbati diferiti, dar care au in comun lucruri majore din punct de vedere emoțional. Nici unul nu stie si nu isi exprima sentimentele, nici unul nu le comunica, nici unul nu le arata si ma gasesc intrebandu-ma daca le au, daca eu contez pentru ei, daca le lipsesc, daca fac parte din lumea lor si daca…de ce nu…ma iubesc!? Iar eu…eu nu imi pot opri lacrimile, nu imi pot cenzura emotiile, nu imi pot infrana trairile si simt atat de nou, de complex, de diferit, de…adevarat! Iubire, fericire, recunostinta, durere, dor, teama, frica, speranta, dorinta, trecut, prezent, viitor si toate le simt ACUM!

P.S. Inceputa in Tours, terminata in aeroport in Paris si postata astazi cand...fara viitor chiar sper sa ne (re)vedem in viitor!

#GandulDeAstazi - Nu esti "vindecata"!

Se uita la mine cum "fug", in timp ce in realitate doar plec de la o petrecere si imi spune "ai fugit si realizez ca nu esti vindecata, ca nu te simt vindecata". Da-mi voie sa-ti spun, cu cel mai mare respect, ca nimeni nu o sa mai fie cum era inainte de casnicie, de divort! Casnicia esuata, divortul, te schimba, schimba ceva in tine in mod incontrolabil. Asta inseamna ca o sa fiu toata viata "nevindecata"? Sincer...habar nu am! Dar ce stiu, este ca in mod evident, normal si logic (pentru mine), nu o sa mai fiu niciodata cum eram inainte de casnicie si de divort, iar asta pentru MINE, este perfect normal! Iar tu si tu si tu si tu care iti place o persoana, care iti place de mine, care chiar vrei sa ma cunosti, nu mai bine ma cunosti si ma descoperi inainte de a formula o parere? Nu mai bine imi descoperi mintea, gandirea, aspiratiile etc. sa vezi daca coincid cu ale tale, inainte de a "exprima" o concluzie? Nu mai bine imi saruti cicatricile de pe corp si ma faci sa ma simt in siguranta? Nu mai bine imi cuprinzi fata, imi saruti fruntea si ma faci sa ma simt dorita? Nu mai bine ma iei in brate, imi asculti bataile inimii si imi simti dorinta de viata, de tine, de noi, iar in acel moment, tu sa realizezi ca tot ce iti doresti este sa ma protejezi si sa te protejez? Nu mai bine incerci sa cunosti omul din mine cu adevarat, nu superficial, la 1-2-3-5 intalniri in grup, ci inainte sa imi pui o "eticheta", inainte sa fugi, sa ma declari pe mine "nevindecata" in mod superficial, iar tu care te consideri "vindecat" sa imi dai mie "lectii" despre...."autocunoasterea" mea, propie si personala, pe care tu nici macar nu te-ai sinchisit sa o descoperi cu adevarat?

Know me before you put a stamp on my forehead!

Da! Nu! Poate! Habar nu am!

Nu te-am mintit niciodata pana acum! Nu vreau o relatie, dar cu toate astea nu putem spune ca noi nu avem o relatie. Daca as face sex cu alta persoana, nu ar insemna nimic mai mult decat sex carnal, o necesitate si as face sex cu oricine, dar nu simt nevoia, pentru ca mi-am luat de la tine tot ce imi doresc si am nevoie si parca nici nu am chef sa stau sa caut si sa vrajesc o alta. Da, dpdv sexual nu am ce sa iti reprosez, este ce mi-am dorit, doar ca eu vreau mereu altele. Dar nu am fost cu alta de cand sunt cu tine. Daca tu ai face sex cu alta persoana, nu stiu cum m-as comporta, cum as reactiona, pentru ca dezamagirea este cu atat mai mare cu cat spui ca nu vrei pe altcineva ca tu ma vrei pe mine, ca tu apartii unui singur om si cand spui asta unei persoane dezamagirea si durerea este mai mare cand tradezi, cand faci sex cu alta persoana in afara de mine. Suntem diferiti si avem gandiri diferite despre o relatie si de aia cred ca o relatie intre noi nu o sa mearga, nu o sa dureze. Unul este cald si unul rece, unul emotional si unul cerebral, unul linistit si altul agitat, nu are cum sa mearga o relatie, dar cu toate astea noi avem o relatie, poate nu una conventionala, normala dar avem o relatie a noastra, atipica. Pana acum nu imi doream sa raman prieten cu ex, pt ca imi doream mereu mai mult de la ex, dar cu tine ma vad prieten si dupa ce relatia asta se termina. Nu pot sa spun ce o sa fie in viitor, nu am un glob de cristal. Contezi, tin la tine, imi este dor de tine, nu imi esti indiferenta, dar nu vreau o relatie acum, nu vreau sa dau explicatii, sa ma justific, vreau sa plec la ora 2 din casa si sa nu dau explicatii. Ce este cel mai frustrant? Este sa ies, sa ma intorc acasa, sa spun adevarul si sa nu fiu crezut! Este groaznic sa spui adevarul si persoana din fata ta sa nu te creada, te intrebi instant: bai cat de prost sunt? De ce sunt aici? Nu mai bine faceam si macar stiu ca faceam decat sa nu fiu crezut cand spun ca nu am facut nimic rau, cand nu am calcat stramb? Si ma gandesc ca o sa o fac, doar ca sa aiba dreptate. Imi place ca tu nu imi ceri explicatii, ca atunci cand sunt cu tine este liniste si ca vorbim mult si nu cred ca mi-as schimba atitudinea daca am avea o relatie!

Iar la sfarsit...aceasta melodie!!!

Iar eu sunt si ma simt asa:

Perfect inexplicabil

Ma trezesc si ma uit la tine, langa mine, in gandul meu. Ma apropii de tine, imi pun capul pe pieptul tau si dispari. Ma ridic, ma uit la locul in care erai cand ai disparut si te revad. Incerc iar sa te ating si iar dispari. Ma ridic, ma asez pe marginea patului si ma trezesc alergand grabita spre locul in care stiam ca te gasesc in fiecare dimineata de dupa o seara in doi. Te vad cum iti ridici privire, zambesti si eu ma pierd pe mine regasindu-te pe tine, astfel regasindu-ma din nou pe mine, in privirea ta. Ma apropii si vreau sa imi pun mainile in jurul gatului tau pentru a te saruta, dar tu...iar ai disparut. Ma asez in acelasi loc in care stateai tu, privesc in gol, oftez si parca incep a ma trezi. Esti ireal! Esti amintirea plasmuita in mine de un trecut efemer trait in doi. Totul este la fel si parca totul s-a schimbat. M-am schimbat! M-ai schimbat! Ai modificat genetica sentimentelor, mentalitatii si trairilor mele. Te am si nu te am. Ce ironic! O viata singura, traind in amintirea unui trecut in care nu am fost in realitate niciodata doi. Ma trezesc ratacind printre zeci de stari si notiuni opuse ale existentei mele insignifiante in si pentru Univers, dar remarcabil de importante pentru mine si pentru existanta mea in propria-mi viata. Nu am vazut dincolo de astazi, pentru ca in fiecare astazi mi-ai luat si ti-am dat fara sa imi ceri maine. Dar astazi, ceva s-a schimbat! Astazi ma gasesc gandindu-ma perfect inexplicabil la maine.  Maine este viitorul, iar viitorul nu ne-a apartinut niciodata, nu a fost niciodata o optiune aleasa sau macar corecta pentru “noi”. Dorinta de “doi” tipa in femeia conturata din ce in ce mai fad in AND-ul meu. Ma simt pregatita! Ma simt pragatita sa te primesc in viata mea, in calitate de ocupant definitiv al locului candva “ingenunchiat” de cei asemenea tie. Nu! Nu vreau sa-mi vinzi iubiri, iluzii sau sperante trecatoare. Nu vreau sa imi oferi cu clasa si cu stil manipulari mascate, in schimbul unui adevar sublim. Nu vreau tradari sfasaitoare si nici dureri nimicitoare. Nu vreau promisiunea unor “viitoruri viitoare”!  Iti cer cu teama si sfiala, o noua sansa, la o viata ametitoare. Sinceritatea sa ne fie temelie, respectul sa ne fie obicei, sa radem, sa traim cu bucurie si sa creeam un viitor. Sa fim noi doi si poate...altii doi! Sa aud cum razi cu ei in dormitor si cum cu glas suav si tandru te striga ei “taticul” lor. Ma iei in brate, ma saruti, ma tachinezi cu gingasie, ca ma iubesti dar nu mi-o spui, tu mie! Ma privesti si parca nici nu vreau sa imi soptesti, ca vad si simt ca ma iubesti si fara noi, tu nu vrei sa traiesti.

P.S. Spune-mi cand iubesti, cand ma iubesti!

Fara viitor...ne vedem in viitor!

Nu imi mai fac planuri de viitor, ma mint si imi spun ca traiesc astazi si incerc sa ma bucur mai mult decat m-am bucurat ieri, de astazi.  Incerc sa apreciez mai mult "astazi" decat o faceam ieri si incerc sa gresesc mai putin maine decat am gresit astazi. Invat din greseli, evoluez, ma maturizez si ies din zona mea de confort pentru a descoperi..noul si a gresi iar. Gresesc, regret, invat si incerc sa nu mai gresesc, sa nu mai regret, acelasi lucru pe care l-am gresit atunci, in trecut, cand credeam ca stiu cum sa privesc prezentul si viitor, dar cand ajungeam la ele, tot gresam, tot regretam. Poate o sa mai gresesc, cu siguranta o sa mai gresesc, dar imi doresc sa gresesc in si cu noul, nu in si cu vechiul. “Imi pare rau” sunt cuvinte spuse atat de rar de mine, atat de greu si atat de obligativ, dar sunt cuvinte pe care le spun acum, tie atat de usor, de necerut, de nesolicitat de... sincer! Imi pare rau dar..conteazi! Incepi sa contezi...tu! Nu, nu ai contat de la inceput! Mi-ai spus sa nu ajung aici, acum si totusi uite-ma in fata ta, dezarmata, cu zambetul pe buze si cu minciuna in privire. Te uiti la mine si ma intrebi ce simt si daca simt, iar eu te mint, ma mint, privindu-te in ochi, spunandu-ti... “eu NU, NU simt”! Vezi? Vezi minciuna? O simti? O crezi? Nu te am si totusi te pierd! Nu te pierd si totusi te am, chiar daca pentru aceasta secunda, acest minut, acest moment! Nu ma vrei si totusi ma ai si ma pierzi, in timp ce ma ai! Acum, aici, in acest moment este singurul sens  pe care simt ca il am. Tu, eu, astazi, acum! Maine nu exista! Maine nu este al nostru! Nu, nu exista promisiune ce nu va veni, exista astazi, fara maine si cu teama de ieri! Suntem diferiti si totusi atat de similiari pe drumul linear al vietii ce nu o vom traim si impartasim impreuna, mai departe de acest moment, de acum, de aici, de ...astazi!!! Ma invinetesc sub tine, de tine, langa tine! Nimic nu doare acum, dar totul doare cand intinsa pe covor, ma uit in fata mea, la locul unde erai ieri, dar pe care nu il mai ocupi astazi! Ai fost, te-am vazut, te-am simtit, te-am gustat, te-am trait si astazi, am ramas singura, “invinetita” si intinsa pe covor, privind spre tine....ieri! 

Desi nu avem un viitor, sper sa ne vedem in ...viitor!

27.02.2021

Eu

Mă nimeresc în fața ta și uit să mă prezint! Mă uit la tine și mă văd și simt tot ce tu simți. Ai zambetul fixat pe buze dar ochii cei mai triști și goi. Zâmbești și spui că totu-i bine, dar ochii tăi te mint, mă mint și-i văd. Oftezi și-ncepi a mă convinge, că viața mea nu-i ca a ta și eu nu știu ce înseamnă a trăi în ea. Ești calmă și ești răbdatoare, dar ochii iți țipă a durere. Ai vrea să urli, să trântești, să stai cu calm să povestești, dar nimeni nu te mai ascultă, căci viața ta e doar o...luptă. Te lupți cu tine să reziști, să faci tot ce poți tu mai bine, și stau neputincioasă și privesc, la lupta ce se dă în tine. Ai încetat de mult să lupți pentru iubiri nemuritoare, ai încetat de mult să speri în vise și iluzii trecătoare, tu doar trăiești și speri la viitoruri...viitoare. Te văd cum iți întorci privirea, te uiți la el, zâmbești, oftezi și speri. Speranța este arma ta, puterea iți este armură, ce ascund cu grijă și întelepciune dureri de mamă temătoare. Ești tu și el de ceva ani, iar lumea-i rea, distrugătoare și pare neîncăpătoare. Nu-i drept ca să te lupți cu lumea, copilul să îl integrezi, în viață și în societate, doar pentru că...nu e "perfect"! Și cine în viață hotărăște ce e sau nu perfect, tu știi? Perfectul tău este chiar el și tu esti tot ce el admiră. Alergi, te zbați, muncești și vrei, ca viața să îi dea speranță și oamenii să-i dea o șansă. A plâns în somn și te-ai speriat, l-ai mângaiat și l-ai pupat și îndată, el s-a și calmat. O seară din aceea este, în care "lumea" simți că te sufocă, în care tu te dezgolești  în fața mea, a ta și-a noastră, căci eu sunt tu și tu ești...eu.

Ce...sentiment?!

Unde ești? Mă cauți dar nu mă găsești? Sunt aici, aștept! Aștept demult. Am așteptat mereu. Ai venit, ai plecat, am adunat, am reparat, m-am reparat, am revenit, acum iar aștept, iar te aștept. Nu știu dacă o să mai vii, dar eu aștept. Mereu te-am așteptat. Aștept și sper. Ești "frumos" și nu, nu îmi este frică de tine. Dar tu știi deja că niciodată nu mi-a fost frică de tine. Mi-a fost frică de mine cu tine, mi-a fost frică să trăiesc fără tine, dar niciodată nu mi-a fost frică de...tine. Da, sunt speriată! Mă sperie lipsa ta, mă sperie dorința de tine, mă sperie inima mea care vrea și cere, care te cere. Cere o umbră a ta demult trăită și uitată. Cere să simtă cum bate, nu doar să se audă. Cere să vibreze, să audă și să asculte bătăile plămădite de tine în altcineva ca mine. Visează la tine! Ești dorința neîndeplinită, pusă într-o stea căzătoare. Te văd să știi! Te văd în fiecare zi pe stradă și...zâmbesc. Uneori mă opresc și mă uit la tine cum strălucești, cum luminezi privirea unui chip obosit și cum nimic nu mai contează in acel moment, decât...tu. Ce sentiment puternic și magnific ești! Atât de complex și totuși atât de simplu. Atât de multe dai și atât de multe iei. Atât de mulți te vor și atât de mulți rănești. Atât de fascinant și totuși atât de efemer. Atât de inexplicabil și frumos, tu ești!

Desen de A. Leonte