Unde ești? Mă cauți dar nu mă găsești? Sunt aici, aștept! Aștept demult. Am așteptat mereu. Ai venit, ai plecat, am adunat, am reparat, m-am reparat, am revenit, acum iar aștept, iar te aștept. Nu știu dacă o să mai vii, dar eu aștept. Mereu te-am așteptat. Aștept și sper. Ești "frumos" și nu, nu îmi este frică de tine. Dar tu știi deja că niciodată nu mi-a fost frică de tine. Mi-a fost frică de mine cu tine, mi-a fost frică să trăiesc fără tine, dar niciodată nu mi-a fost frică de...tine. Da, sunt speriată! Mă sperie lipsa ta, mă sperie dorința de tine, mă sperie inima mea care vrea și cere, care te cere. Cere o umbră a ta demult trăită și uitată. Cere să simtă cum bate, nu doar să se audă. Cere să vibreze, să audă și să asculte bătăile plămădite de tine în altcineva ca mine. Visează la tine! Ești dorința neîndeplinită, pusă într-o stea căzătoare. Te văd să știi! Te văd în fiecare zi pe stradă și...zâmbesc. Uneori mă opresc și mă uit la tine cum strălucești, cum luminezi privirea unui chip obosit și cum nimic nu mai contează in acel moment, decât...tu. Ce sentiment puternic și magnific ești! Atât de complex și totuși atât de simplu. Atât de multe dai și atât de multe iei. Atât de mulți te vor și atât de mulți rănești. Atât de fascinant și totuși atât de efemer. Atât de inexplicabil și frumos, tu ești!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu