Dorinta

Si strig iubirea ce o port, in suflet in si pentru viitor! O chem, o strig si o provoc sa ia si sa imi dea la schimb, cam…tot. Am suferit, am plans, am ras, am mers si m-am tarat de dor, durere si dorinta, la asfintit si rasarit, pentru iubire biruinta. Am incercat sa fiu om bun, sa fiu si rau, sa fiu nebun, dar parca nimeni nu a vrut, din inima o “suferinta”. Sunt buna, sunt si rea, sunt mama, dar sunt si femeia ta! A ta! Om bun, asemeni mie, ce vezi in vis femeia ta, dar cu infatisarea mea. Femeia ta, rasar eu azi, m-agat de luna si de stele, ma ard in soare zdrobitor, ca tu sa vezi ca sunt, un simplum om, un trecator, dar sunt si om nemuritor. Ma uit la tine si tanjesc, dupa iubiri netrecatoare, acele simturi tematoare, ce iti raman neuitatoare. Ah, dar cat iubesc iubirea ce-n veci ti-o port cu drag eu tie si cat ma rog in stele si in luna, sa se intoarca ea la mine! Sa vina inzecit la mine, sa stea si nu o saptamana, sa stea aici in viata mea, cam cat doreste el si eu si ea! Sa nu ma minta si sa nu tradeze, sa nu mai vrea sa-îngenuncheze femeia ce se simte si pe care-o simte a sa. Te vad si vad cum tu zdrobesti, o inima cum nu gasesti, dar plang, ma uit si tac, ca tu, te vezi si simti ca un barbat. Dar omul care te iubeste si care te si pretuieste, nu te ignora si nu te raneste, doar pentru ca e “barbateste”! Asa ca taci si te ridica, femeie mica si zdrobita de toti, de viata umilita! Ridica-te si lupta drept, nu pentru un el si el si el, ci pentru tine si credinta! Nu inceta sa crezi in ea, ca vine ea, iubirea ta! Stai dreapta si neostenita, asteapta, spera, crezi in ea, caci sus pe cer, ai steaua ta!