2 lumi total diferite, apartinand aceluiasi “eu” si un moment de respiro! Parca lumea a stat in loc si totusi timpul, dusmanul tuturor nu a vrut sa se opreasca, el a alergat si a luat cu el fiecare moment din linistea asternuta in jurul meu, in jurul nostru! Ca mama, iubesc copilul ce in pantec l-am purtat si pentru care lupt in fiecare zi, din ziua in care l-am tinut pentru prima data in brate. Ca femeie, mi-am trait pentru prima data din acel moment…"feminitatea". Este bizar cum inima mea, vrea la puiul de om ce imi apartine, dar cum aceeasi inima plange dupa momentele traite cu “el”, omul ce nu mi-a apartinut niciodata si dupa momentul in care se v-a termina…astazi. Am descoperit…duplicitatea! Nu, nu acea duplicitatea ipocrita de om pervers si parsiv, ci acea duplicitate de femeie, spintecata in doua, fix la jumate si impartita in mama si femeie. Am descoperit durerea momentului ruperii de sufletul copilariei pe care l-am lasat pentru cateva momente, acasa, in Romania si sufletul matur dar parca copilaros, pe care il las in urma, pentru …nu stiu cat timp, aici, intr-o Franta istorica, ferita privitorului obisnuit care o viziteaza in mod banal. Ma rup in bucati marunte de iubirea ce o port pentru doi barbati diferiti, dar care au in comun lucruri majore din punct de vedere emoțional. Nici unul nu stie si nu isi exprima sentimentele, nici unul nu le comunica, nici unul nu le arata si ma gasesc intrebandu-ma daca le au, daca eu contez pentru ei, daca le lipsesc, daca fac parte din lumea lor si daca…de ce nu…ma iubesc!? Iar eu…eu nu imi pot opri lacrimile, nu imi pot cenzura emotiile, nu imi pot infrana trairile si simt atat de nou, de complex, de diferit, de…adevarat! Iubire, fericire, recunostinta, durere, dor, teama, frica, speranta, dorinta, trecut, prezent, viitor si toate le simt ACUM!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu