Despartirile sunt grele!

Despartirile sunt intodeauna grele si dureroase indiferent de natura lor, indiferent de durata relatiei cu persoana de care te-ai despartit, si indiferent de ce spun cei din jurul nostru. Astazi, trag aer adanc in piept, oftez, ma ridic, ma scutur si merg mai departe. Cred ca ultimele zile, au fost unele dintre cele mai grele din viata mea. Mi-am luat "la revedere" de la un barbat cu care am locuit in casa in ultimele luni si m-am vazut nevoita sa-i spun "la revedere" pentru totdeauna unui om bun, unui om care si-a trait viata la maxim si care a facut tot posibil ca viselel lui sa devina realitate, unui om care mi-a facut cunostinta cu Alex si care era unul dintre cei mai buni prieteni ai lui. L-am iubit pe Alex, il iubesc si acum, dar s-a terminat si doare, dar datorita disparitiei lui Dragos si a durerii simtita de Lucretia, i-am spus pentru ultima data lui Alex ca il iubesc, ca imi este dor de el, ca il vreau langa mine, cu mine in fiecare secunda si acum, in momentul asta stiu ca am incercat totul si acest lucru ma face sa ma simt impacata cu mine, stiu ca am incercat si stiu ca daca in secunda urmatoare plec, eu am spus totul, am incercat totul si nu am nici un regret in ceea ce il priveste.

Este atat de ciudata viata! Acum esti si in secunda urmatoare nu mai esti. Ne simtim doborati si trantiti la pamant de relatii esuate, de situatii de kkt din care nu vedem nici o iesire, si uitam cu desavarsire sa ne bucuram de viata. Viata este un cadou, nu este ceva ce ni se cuvine. Daca am invatat ceva din disparitia brusca si prematura a lui Dragos, am invatat sa nu imi mai fac planuri, am invatat sa fac ceea ce simt, cand simt, cum simt, am invatat sa am grija de inima mea si am invatat sa pretuiesc clipa, momentele, persoanele care ma inconjoara. Este trist ca un om trebuie sa plece dintre noi ca sa realizam astfel de lucrui, este trist ca un om trebuie sa dispara dintre noi, pentru ca noi, cei care ramanem sa ne dam seama care sunt lucrurile pe care nu le-am facut si dorim sa le facem, si pentru a ne intreba "unde au trecut anii?". Fiecare intelege si simte durerea in felul lui, fiecare are modul lui de a trece peste durere, si fiecare are dreptul de a accepta si a infrunta sau nu durerea in felul lui.

Viata, in opinia mea reprezinta o alegere constanta, alegem sa mergem la serviciu in fiecare zi sau nu, alegem sa sunam o persoana sau nu, alegem sa iubim sau nu, alegem...in permanenta alegem. Astazi Dragos este condus pe ultimul drum de catre prieteni, familie, cunoscuti. Nu el a ales asta, nu el a ales sa plece, nu atat de devreme si nu el a ales sa-si lase mama, tatal, iubita, prietenii, cunoscutii indurereati si pentru ca nu el a ales sa faca asta, eu aleg sa nu il conduc pe un ultimul drum, eu aleg sa ii spun "la revedere" atunci cand o sa ma consider pregatita, atunci cand o sa vreau, atunci cand o sa pot. Aleg ca intr-o zi (fara sa pot spune maine sau saptamana viitoare), sa ma duc la cimitir, sa-i aprind o lumanare, sa-i duc o motocicleta de jucarie, o floare sau orice simt eu ca vreau sa-i duc, sa stau de vorba cu el, sa-i cer iertare, sa-i multumesc pentru tot si sa-i spun "pe curand". Nu vreau sa-i spun "la revedere", nu vreau sa spun nimanui "la revedre". Refuz ca de acum inainte sa spun cuiva "la revedere". Aceasta este durerea mea, acesta este felul in care imi manifest eu durerea, si nu vreau intelegerea nimanui, nu vreau compasiunea nimanui, nu vreau nimic de la nimeni, asta simt si asta fac.

Poate ar trebui sa fim toti mai buni, mai calmi, mai intelegatori, mai docili!

Fiecare sufera in felul lui, fiecare are regretele lui, fiecare are dorintele, visele, aspiratiile lui, fiecare dintre noi este dezamagit, trist si fiecare dintre noi sufera.
Nu conteaza asta, nu conteaza ca esti bun, ca esti rau, ca ai un vis, ca esti dezamagit, ca esti trist...in fata lui Dumnezeu suntem toti egali si conteaza sa ne bucuram de viata, sa ne bucuram de fiecare clipa si sa o traim la maxim, trebuie sa pretuim viata ca pe un dar pe care il putem pierde oricand...

Dumnezeu sa te ierte Dragos si cand te primeste la El, acolo sus, sa transforme lacrimile, durerea, tristetea, suferinta celor de jos in bucurie, sa te inconjoare cu ea si sa nu iti arate durerea celor de jos.