Ma simt incoltita, ma simt mica si neputincioasa. Ascult aceeasi melodie pe repeat de dimineata, si simt cum ma inchid din ce in ce mai mult in mine. Simt, cum in loc sa ma relaxez si sa ma deschid, ma retrag usor, usor precum un melc in propria carapace si privesc prin usa intredeschisa la tot ceea ce se intampla si in loc sa imi fac curaj si sa o deschid, parca usor dar sigur o inchid in urma mea. Ma simt acuzata pe nedrept, ma simt incoltita, ma simt "gresita", ma simt tradata si mintita. Simt ca toate principiile dupa care am trait sunt gresite, simt ca tot ceea ce am incercat sa fac pana acum a fost si este in zadar. Simt ca trecutul este mai puternic decat prezentul, simt ca trebuie sa lupt iarasi cu el si cu mine si ca nu mai am putere, nu mai am vointa, nu mai am tarie sa o fac. Nu am incredere, nu am speranta, nu am vointa, de fapt...tot ce am acum este o durere si o dezamagire pe care nu le pot descrie in cuvinte.
Cred sincer ca problema principala sunt eu. Am trait atat de mult singura, am fost atat de multa vreme independenta si am fost atat de mult dezamagita incat pur si simplu nu mai am incredere in oameni. Partea mai trista este ca oricat de mult as incerca si oricat de mult as vrea, nu pot sa spun cuvintele "am incredere in tine". Poate ca simt in fiecare clipa ca ceva nu este ok, ca ceva nu este cum trebuie si ca mi se ascunde ceva din cauza ca sunt eu paranoia....sau poate ca pur si simplu sunt nebuna!
Nu mi-am trait niciodata viata dupa cum mi-au planificat-o altii, nu am facut niciodata ce mi-au spus parintii, prietenii, cunostintele. Toata viata am luat singura decizii si am suportat consecintele fara sa ma vait, pentru ca stiam ca mi-am urmat propria minte si propriele sentimente, astfel traindu-mi in mare parte viata mea si nelasand pe nimeni sa o traiasca in locul meu. Nu vreau sa fac cum imi spun altii, nu vreau sa imi traiesc viata in functie de dorintele si necesitatile celorlalti, vreau sa imi traiesc viata in functie de cerintele si necesitatile mele, si daca Dumnezeu imi ajuta in functie de cerintele lui si de cerintele copiilor nostrii, in nici un caz dupa cerintele parintilor, prietenilor, nostrii
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu