Nu sunt intr-o relatie...nici pe facebook, nici pe mess, nici pe hi5, pe nici un site de socializare si nici in viata de zi cu zi. Nu am pe nimeni, ma am pe mine si uneori mi se pare ca si asta este prea mult...iar atunci cand nu mi se pare ca este prea mult, cu siguranta mi se pare, simt ca este prea putin.
Este fascinant cum ajungem la un moment dat in viata, cand de fiecare data cand porti o conversatie cu cineva de sex opus, printre primele intrebari care iti sunt adresate, se aliniaza la start si: „Esti intr-o relatie sau esti singura?”. Daca ai varsta pe care o am eu si raspunzi ca „da”, totul se opreste acolo, daca spui „nu” totul se opreste tot acolo.
In cazul in care ai raspuns ca da....conversatia s-a oprit acolo dintr-un singur motiv: nu mai esti disponibila, oricat de interesanta ai fi intrebarea care se invarte in creierul interlocutorului tau este „ce rost are sa ma agit? Dintr-un motiv sau altul nu merita oboseala si unde mai pui ca sunt 5 femei la un barbat, deci are balta peste”.
In cazul in care ai raspuns nu, interlocutorul tau in loc sa gandeasca, „uau ce bine”, incepe sa-si puna intrebari de genul „Care o este problema ei?, Sigur are ea o hiba de este singura”, „Daca era si este atat de grozava pe cat pare, atunci de ce este singura?” si uite asa treceti mai departe, ca si cand totul este ok, radeti, discutati, socializati, iar la sfarsitul conversatiei spuneti fraze de genul „pai....mai vorbim, ai grija de tine si pe curand”. Binenteles ca „pe curand” inseamna niciodata sau doar in caz exceptional de plictiseala maxima atat pentru tine, cat si pentru el sau atunci cand va intalniti in cine stie ce loc si ........... cam asa a inceput, asa a fos si asa s-a si terminat.
De cand pana cand ne defineste caracterul, starea sociala, starea mentala, pozitia in societate statutul „starii civile”? De cand si pana cand conteaza atat de tare daca ai x varsta si esti singur sau intr-o relatie? Asa a fost intotdeauna si nu am observat eu pana acum si daca nu am observat, cum pana mea s-a intamplat asta, ca doar nu am trait intr-o pestera si nici inchisa in casa nu am fost??? Oare chiar ne defineste caracterul, trasaturile si felul nostru de a exista pe acest pamant, statutul „starii civile” si eu nu stiu, nu imi dau seama, nu realizez asta???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu