Am senzatia ciudata ca mi se impleticesc gandurile. Imi trec atat de multe prin cap, cu o viteza atat de mare, incat pot jura ca nu inteleg nimic din propria mea viata, din propriile mele decizii, din propriile mele sentimente, din propriile mele trairi . Toate in jurul meu par a fi amestecate. Nu stiu daca oboseala acumulata in ultimele luni, cumulata cu cea din ultimii ani, dar si cu nelinistea sufleteasca si mentala imi dau senzatia ca lucrurile si persoanele care ma inconjoara sunt atat de apasatoare si atat de greu de perceput, dar cert este ..... ca asta se intampla. Nu am chef de nimeni si de nimic, imi doresc un concediu, o vacanta undeva....departe de toti si de toate, fara sa ma streseze si sa ma preseze nimeni si nimic. Imi doresc sa imi pot petrece cateva zile in compania unei persoane dragi, unei persoane pentru care sa contez si care sa conteze pentru mine, o persoana care sa ma faca sa scap de stres, de griji, de temeri si pe care sa o simt aproape, asa cum nu am mai simtit pe nimeni in viata mea de foarte multa vreme.
Astazi stau si ma uit (parca din afara) prin birou si toata lumea pare atat de odihnita, atat de lipsita de griji....unii intorsi din concediu, impart amintirile cu noi cei care am stat la birou, altii lipsesc pentru ca sunt in vacantele pentru care muncesc un an de zile si prea putini sunt cei care nu au fost in vacanta si oricum parca nici nu isi doresc. Uitandu-ma am senzatia ca eu sunt singura pe care o macina gandurile, regretele, remuscarile chiar si oboseala si cred ca toate astea se leaga de faptul ca ...... sunt cu siguranta, singura din birou care nu isi imparte viata cu cineva, singura pe care nu o asteapta nimeni acasa, singura care atunci cand vorbeste la telefonul personal nu spune la sfarsit fraze de genul „te iubesc” sau „ne vedem acasa”, singura care nu are cu cine sa isi petreaca un concediu „in doi”.
Ma simt trista, ma simt debusolata, ma simt ametita si ma simt pierduta..........si urasc sa simt asta.....URASC! Ma face sa par slaba, dependenta de ceva, de cineva sau de lipsa cuiva, ori a ceva..........aaaaaaaaaaa ......... imi vine sa urlu si pentru ca nu reusesc sa ma adun si sa imi adun gandurile, ma voi opri aici.....e mai bine, mai sigur si chiar mai simplu!
Still i walked when i shoulda run..........and i ran when i shoulda walked
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu