"filme" pentru viitor

Ma rotesc, ma invartesc si tot ceea ce vad in jurul meu este dezamagire, tristete, oameni care se straduiesc sa treaca peste ziua de astazi ca si cand ar fi sfarsitul lumii si......ma opresc!!! Constat ca sunt atat de putini cei pe care ii vad zambind din inima, zambind ca si cand ar fi niste copii care se bucura de primul fulg de nea sau se bucura de acadelele primite drept rasplata ca au fost cuminti. Hmmmm este haos! Ma gandeam ca eu sunt singura....singura care am stari de kkt mai tot timpul si acest lucru se reflecta in munca mea, in viata de zi cu zi, in faptul ca nu-mi gasesc rostul, dar se pare ca m-am inselat....toti avem scheletii nostri in dulap, care ne urmaresc chiar si dupa ce am inchis usa de la sifonier si....chiar si atunci cand ajungem la birou si singurele usi pe care le deschidem sunt ori cea de la sala de conferinte ori cea de la baie. Bineniteles ca suntem oameni, si cum nu suntem doi la fel pe pamant, nici starile nu sunt aceleasi, se aseamana...dar nu sunt aceleasi. Ma uit in jurul meu si vad un coleg ce se agita prin birou incercand sa dea impresia ca lucreaza, cand el se gandeste numai la nunta pe care o are sambata si ne intreaba rand pe rand daca venim si daca suntem entuziasmati ca si cand noi purtam rochia de mireasa sau papionul dupa caz; un alt coleg sta la fumat de dimineata uitandu-se pe geamul de la contabilitate incercand sa intuiasca daca astazi este ziua in care luam salariul sau nu; o colega se uita la plovarasul alb pe care il poarta si se intreaba de ce este atat de frig afara, in conditiile in care plovarasul este tricotat, iar pe dedesubt nu are decat un maieut care ii dezvaluie pircingul din buric in conditiile in care afara sunt 15 grade....pana si eu care m-am agitat pana acum (ora 18), acum stau si ma uit la monitor si ma intreb oare cand or sa se aranjeze si pentru mine lucrurile si nu o sa mai trebuiasca sa ma duc la nunta colegului singura...nu pentru ca ma deranjeaza ci pentru ca sunt satula sa raspund la intrebarea „tu vi singura?” si de cate ori raspund si spun „da” o grimasa apare pe fata persoanelor care imi adreseaza intrebarea. Pai in plm sunt singura si daca eu nu fac un caz de asta, tu de ce insisti sa faci? Ok....sunt singura este suficient ca trebuie sa suport „ingrijorarea” familiei si a prietenelor care sunt la a 2 a runda de reproducere, chiar trebuie sa o suport si pe a ta? Si chiar daca vin singura la o nunta....in plm inca este criza sau ai uitat?

Asa cum am scris si sambata seara....nu inteleg de ce ne lasam atat de mult afectati de societate si de asteptarile ei de la noi....sa fim noi chiar atat de slabi, atat de influentabili, atat de speriati de soarta??? Stiu ca merg pe drumul meu, stiu ca am destinul meu, stiu ca viata este grea, rea, dura si ca asteapta sa te doboare la fiecare cotitura......dar asa cum stiu asta, stiu si ca eu sunt o persoana buna, care nu a facut niciodata rau, care a incercat sa ajute cat mai multa lume....lucrurile sunt simple atunci cand nu le complicam noi....asa ca ce rost are sa-mi fac griji ca ma duc la nunta colegului singura? ce rost are sa-si faca griji colegul meu daca luam salariul azi sau nu (daca nu il luam azi, il luam maine si tot il luam...adevarat poate ii strica anumite socoteli, dar de ce le-a facut?)? ce rost are ingrijorarea fictiva a colegei mele care se vaita ca ii este frig in conditiile in care pentru ea oricum asta nu conteaza, conteaza ca este sexy...deci dimineata cand a plecat de acasa a facut o supozitie ca la birou lumea o sa o considere sexy si nu proasta pt ca e semi-dezbracata la 15 grade, nu? Despre colegul care se insoara....sa zicem ca il cred...in plm se insoara....bine sau rau, saracul de el face un pas important in viata.

Asa ca stau si ma intreb ce rost are sa ne macinam creerii cu ce o sa se intample? Nu ar fi mai bine sa nu asteptam nimic de la nimeni si de la nici o situatie, iar atunci cand ceva chiar se intampla....sa luam lucrurile asa cum vin si sa le rezolvam pe parcurs? Bune, rele, indiferent cum sunt .....sanatosi sa fim restul este can – can si in fond si la urma urmei viitorul oricum nu il ghicim, nu putem nici macar sa il intuim, atunci de ce sa ne agitam cu diferitele scenarii pe care le facem in mintea noastra si pentru care oricum, exista o probabilitate destul de mare sa nu prinda contur nici macar unul dintre ele?