Ma gasesc int-o perioada a vietii mele in care totul este incert, nimic din ce ma inconjoara nu este concret. Sanatoasa nu stiu daca sunt, demisia mi-am depus-o de 2 ori intr-o saptamana, seara ajung acasa si sunt singura, nu am pe nimeni care sa ma astepte, care sa se bucure ca ajung acasa, care sa ma ia in brate si sa ma sarute. Ma simt depasita de situatie, ma simt debusolata si culmea e ca busola mea este atat de magnetizata incat se invarte cu o viteza ametitoare, atat de ametitoare incat creaza haos.
Eram o persoana optimista si plina de viata, iar acum parca viata s-a scurs si optimismul s-a evaporat. Imi doresc de cativa ani sa fiu sanatoasa, as da orice sa stiu ca sunt sanatoasa, si sincera sa fiu nu as regreta nimic….nici ca sunt singura, nici ca nu am nimic al meu, nici ca nu am alte motive decat sanatatea sa ma bucur de viata.
Ma gandesc ca ma lupt si nu stiu de ce, pentru ce, pentru cine. O data, nu acum mult timp ma luptam pentru mine si imi era bine, eram linistita, eram fericita, eram…..eu. Acum eu am cam disparut din peisaj si cum poti sa treci prin toate, peste toate stiind ca fara tine….totul e haotic, e pierdere de timp, e durere?
Ma trezesc din ce in ce mai trista, mai pustie, mai fara vlaga, mai fara speranta. Sunt inconjurata de oameni care imi tot spun ca imi sunt prieteni, dar uita in permanenta semnificatia cuvantului, folosind astfel cuvinte mari pe care nu le inteleg, nu pot sa le inteleaga sau nu vor sa le inteleaga.
Nici sa gandesc parca nu mai pot, parca nu mai am cu ce…si culme este ca stiu ca nu sunt asa, stiu ca sunt o femeie inteligenta, o femeie cu capul pe umeri, sincera, pe care te poti baza, o persoana care este vesela, optimista si plina de viata…..si cu toatea astea….ma intreb: daca stiu ca sunt asa……de ce am starea asta de kkt? De ce nu ma pot regasi? De ce imi este atat de greu sa ma ridic din mocirla in care am intrat?
Am primit un sfat „sterge toate legaturile cu persoanele din trecut, care te-au facut sa suferi”.
Poate ca asta este excat lucrul de care am nevoie, poate ca asa as avea sanse sa ma regrupez si sa ma adun, pornind astfel catre un viitor incert, dar care macar este viitor.
Cum spuneam….mult haos si parca nu mai pot gand, nici sa scriu lucruri pe o hartie coerent nu mai pot!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu