O stare tampita si o senzatie ciudata, dar nu noua de singuratate!

O stare tampita si o senzatie ciudata, dar nu noua de singuratate! Imi este dor sa iubesc si sa fiu iubita, niciodata in 28 de ani nu am mai simtit atata nevoie de afectiune, atata nevoie de a iubi si a fi iubita. Am avut  un schimb de replici cu Marian (primul barbat din viata mea si cel care m-a invatat sa iubesc, barbatul care nu trebuia sa spuna decat "ramai" si as fi ramas cu el toata viata indiferent de consecinte) care si-a adus aminte de lucruri pe care le-am facut si le-am facut impreuna...asta dupa 5 ani.
Acum 5 ani pe vremea asta imi pregateam actele pentru Londra si desi nu imi imaginam ca o sa ajung acolo, speranta, dorinta, iubirea nu ma lasau sa imi imaginez ca nu o sa calc in locul pe care il adoram din copilarie si in care imi gasisem in mod ciudat jumatatea. S-au intamplat multe...poate prea multe acolo dar si aici: o iubire care m-a invatat cum sa pretuiesc si cum sa imi pese mai mult de cel de langa mine, decat de mine; multe relatii, urmate de tot atat de multe rupturi, si o perioada luuunngggaaa de singuratate.
E ciudat cum sentimentele trecutului se impletesc cu cele ale prezentului si te fac sa speri la un viitor in care niciodata nu esti singur, in care daruiesti iubire si in schimb nu primesti nimic mai putin decat iubire. Imi doresc sa am curajul sa mai spun macar o data in viata, din adancul sufletului, pur si curat acele 2 cuvinte pe care nu le-am mai spus de 5 ani, acele 2 cuvinte pe care oricat de tare imi doresc sa le spun, nu pot...acele 2 cuvinte atat de simple dar care spuse impreuna, exprima tot ceea ce simti si chiar mai mult, imi doresc atat de tare sa spun .... TE IUBESC!!!