Ce haos! Imi este din ce in ce mai greu sa ma regasesc, sa im gasesc drumul in viata, sa imi dau seama ce e bine si ce nu, cine imi e prieten si cine nu....cine ma vrea si cine nu. Am 28 de ani, un job cat de cat stabil, o casa si o familie tampita, dar pe care ii iubesc si care stiu ca indifernt de ce se intampla, de cat ma jignesc si de cat ma blesteama ...si ei ma iubesc. Cu toate astea ma uit la mine si vad o persoana care a inceput sa ia decizii din ce in ce mai proste, decizii pe care nici la 18 ani nu le-ar fi luat.
Anturaje dubioase, iesiri multe si dese in cluburi de fitze pe care pana de curand le dispretuiam si pe care acum le frecventez de cel putin 2 ori pe saptamana si culmea e ca le frecventez alaturi de oameni care...nu imi sunt tocmai alaturi, ca nu imi sunt prieteni.
Doamne ce stari, ce trecere, ce senzatii, ce lume! Analizez la rece cata lume isi doreste sa ajunga in adevaratul sa zicem „high class-ul” superior al Bucurestiului, acolo unde fetele se imbraca de la Guess, Prada, Chanel, Cavalli, D&G etc, iar baietii isi parcheaza Porche-ul, Maserati-ul, BMW-ul, Audi-ul si alte masini puternice si scumpe in fata cluburilor de lux gen Bamboo, Fratelli, Gaia, Gaga, Eleven, Turabo etc (binenteles asta in cazul in care nu o fac altii pt ei). Am ajuns acolo, cred ca intr-un fel am fost mereu acolo (dar eram mereu in vizita, eram mereu in trecere...niciodata nu m-a tentat sa raman, nu m-a tentat sa leg prietenii cu genul acesta de oameni). Intr-un fel m-am ferit mereu de locurile de gen, de lumea in care banii sunt caretea castigatoare, cartea de vizita, in care uneori nu conteaza daca nu ai bani de o apa plata, conteaza sa lasi impresia ca poti plati consumatia de la masa ta singur, plus consumatia de la alte 2-3 mese din jurul tau. Haine, scumpe, masini si mai scumpe......si cu toate astea ....gustul e amar. Cred ca incep sa-mi dau seama ca sunt mult prea realista, mult prea infipta cu picioarele in pamant, mult prea sincera, mult prea buna si mult prea proasta pentru o astfel de societate. Am vazut oameni care ............plm si mm sa spune ca au in spate oameni puernici care pot sa le ofere tot ce-si doresc, care sunt imbracati din reviste, dar care la sfarsitul zilei se gandesc, se foiesc, se rasucesc si se fastacesc cu ce sa plateasca consumatia. Consumatie pe care o plateste un inginer, un agent de turism sau plm un economist cu salariul mediu pe economie....si care la 5 min dupa momentul neplacut, si stanjenitor pt persoanele care platesc nota spun fraze genul „x ruda a mea face x suma de bani” sau „eu fac x suma de bani” sau „eu plec in x loc in concediu”. Pai in plm demonstreaza......nu ma lasa pe mine, pe x sau y sa o demonstrez pt tine...eu una nu am nici motive, nici chef si nici timpul necesar sa o fac.....nu ma motiveaza nimic si nimeni din lumea asta ..... pt mine desi poate suna ciudat...”high class-ul” e umplutura, chair nu e lumea mea si culme e ca nici nu vreau sa fie.....nu purtam aceleasi culori si nu cred ca o sa purtam vreo data in viata noastra de muritori.
Stau, rumeg, judec, plang trag linie ajung la concluzia ca: Doamne iti multumesc Tie ca m-ai facut persoana integra care sunt azi, ca m-ai inzestrat cu sinceritate poate mai mult decat era nevoie, ca mi-ai dat un cap, pe care mi l-ai pus pe umeri si pe care l-ai inzestrat cu atatea lucruri minunate cum sunt neuronii, ca m-ai ancorata atat de bine in pamant, in realitate incat ma intreb ce calamitate naturala poate schimba bunul simt, educatia, cei sapte ani de acasa, incredere, sinceritatea, capacitatea de a fii langa oamenii dragi mie neconditionat si capacitatea de a nu ma crede niciodata altcineva decat ceea ce sunt, de a ma multumi cu imaginea din oglinda in fiecare dimineata cand ma dau jos din pat.
Ma intreb cum iti dai seama cine iti este prieten sau nu, cine este bun sau rau, cine te iubeste cu adevarat sau cine te minte? Oare chiar trebuie sa ajungi pe un pat de spital ca sa realizezi cine este langa tine si cine nu, ca sa realizezi cine te iubeste si cine nu, cine iti este prieten si cine nu? Oameni buni...treziti-va banii nu pot cumpara tot! Nu poti sa cumperi iubirea barbatului pe care il adori, nu poti sa cumperi clipele petrecute alaturi de cei dragi, nu poti sa-ti cumperi sanatatea ..... nu poti sa cumperi acele lucruri atat de minunate care te fac sa te simti OM!
Daca voi aveti impresia ca iubirea, afectiunea, familia, fericirea, linistea etc se pot cumpara atunci nu pot sa va spun decat: fuck you all, i`m gonna keep my soul from the world!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu