Back to the past!

Am auzit de multe ori  expresia "de cate ori iubesti este prima data cand ai iubit", dar niciodata nu am crezut in ea si nu o sa pot crede vreodata in ea. Eu cred ca de fiecare data cand iubesti, iubesti alt fel, iubesti in alt mod, iubesti o persoana complet diferita, iubesti un om ce nu l-ai cunoscut pana in acel moment si iubesti un om ce abia il descoperi, deci iubirea nu are cum sa fie la fel si nici nu poate fi prima, decat daca ai 16-18 ani si este cu adevarat prima data.

Am iubit de 2 ori in viata asta si de fiecare data a fost diferit, de fiecare data am cazut si cu toate astea, mai greu sau mai usor de fiecare data am luptat din greu cu mine sa ma ridic.

Prima data aveam 23-24 ani si a fost acea iubire ce iti taie respiratia, acea iubire la distanta, ce te face intai sa ii cunosti mintea si sufletul si abia apoi iti dezvaluie trupul si placerile pe care ti le poate aduce acesta. A fost unic, inexplicabil, pasional, dureros, umilitor si cu toate astea minunat. Desi in lunile imediat urmatoare dupa despartire (vreo 6...mai mult sau mai putin) am inceput o noua relatie cu un barbat cu care am stat 3 ani, peste el, peste relatia noastra am trecut dupa multi ani. De fiecare data cand eram intr-o relatie gandul meu zbura la el si mereu tacit mintea si sufletul meu comparau acea persoana din trecut cu acea persoana din prezent. Pe la 30 de ani, dupa o perioada de cativa ani de agitatie continua si cautari permanente ale cailor verzi pe pereti am luat o pauza de la lume. Mi-am inchis contul de facebook, mi-am schimbat numarul de telefon, mi-am serbat zilele de nastere, de nume, sarbatorile cu familia si m-am inchis in casa pe canapea seara de seara aproape un an de zile pana cand am crezut si am simtit ca sunt pregatita sa ies iar in lume. In anul in care am implinit 31 de ani, in decembrie mai exact eram iar inconjurata iar de oameni, majoritatea noi. Si asa l-am cunoscut pe el, si nu ma gandeam vreodata ca un barbat ca el o sa se uite la mine. Dar a facut-o, s-a uitat la mine si atunci, in acel moment mi-a intrat prin pupila, prin retina si mi s-a impregnat fix in inima. Am stiu, am simtit, am gandit din acel moment ca nu este ceea ce imi trebuie si ca trebuie sa stau departe de el, dar cu toate astea, dupa luni de lupta cu mine, luni in care totul in viata noastra a fost un haos, mi-am incalcat mandria, ratiunea si l-am cautat. Am inceput cea mai frumoasa, furtunoasa, prosteasca, nesabuita, tampita, unica relatie ce o pot avea doi oameni. Desi ratiunea ne spunea "nu", pentru noi totul era "da" si nimeni si nimic nu conta decat noi, sau cel putin asa credeam. Dupa ani de stat impreuna, ani in care am avut momentele noastre magice dar si momentele noastre groaznice totul s-a terminat. Pe cat de fulgerator a incepu, pe atat de incet, dureros si umilitor s-a terminat. II dadusem tot! Ii dadusem parti din mine pe care nu stiam ca le am, ii dadusem toate principiile, toate visele, sperantele, trairile, tot ce insemnam eu fizic, psihic, sentimental, uman, iar el ma umilise si ma jignise asa cum nu am crezut ca o sa o poata face cineva. Au trecut doi ani si nu pot uita nimic din tot ceea ce s-a intamplat, nici bun, nici rau. Nu a fost singurul vinovat, a fost nevoie de doi sa distrugem ceea ce am avut, dar cu toate astea cred cu tarie ca nu meritam toate acele momente cumplite in care nu stiam cu sa plec din ceea ce stiam, vedea, simteam ca este toxic. Ziua in care a plecat de acasa a fost una din cele mai triste zile din viata mea, dar niciodata pana atunci nu ma simtisem atat de eliberata, atat de libera, atat de linistita. Cred ca am stiut in secunda 1 in care a inchis usa, ca nimeni si nimic nu o sa redeschida acea usa. Am incercat in mod sincer sa ne regasim, dar ne intorceam mereu la acele discutii, certuri, vorbe dureroase ce imi aduceau in permanenta aminte de linistea simtita in ziua aceea in care a plecat si usa s-a inchis in spatele lui. Nu o sa plece niciodata definitiv din viata mea, decat atunci cand unul dintre noi o sa inchida ochii in somnul de veci, dar nici nu o sa mai aibe ceva de spus, care sa conteze in mod real pentru mine si pentru relatia dintre noi ca adulti. Nu il pot ierta, nu acum, si nu ii pot oferi acea prietenie pe care si-o doreste de la mine, nu pentru ca nu vreau si pentru simplu fapt ca nu pot. Mereu imi spune ca s-a schimbat, dar toate discutiile noastre imi demonstreaza contrariul. Ma acuza in permanenta ca nu il pot ierta pentru ca il urasc, fara sa constientizeze ca nu acesta este motivul, fara sa realizeze ca undeva, candva, cumva m-a stricat si a stricat o parte din mine ce nu poate fi reparata cu iertare, cu cuvinte sau gesturi ci cu timp. Nu imi pot cere iertare pentru modul in care aleg sa repar ceea ce el a stricat, nu pot si nici nu vreau. M-am pierdut pe mine cu el, pentru el, langa el si ma chinui de 2 ani sa ma regasesc. Partial reusesc, partial inca lupt pentru a recupera din mine acea parte ce i-am dat-o lui si ce el nu a stiut sa o pastreze.

Astazi nu pot sa te iert si asa cum pot, cum stiu, aleg sa traiesc, sa simt, sa gandesc, sa vad doar ceea ce este frumos in viata si ma aleg pe mine!

Ieri

Ma uit la tine fara sa te privesc. Ai trecut pe langa mine ieri, treci astazi si ajung sa sper ca o sa treci si maine. Astazi s-a transformat in ieri, ieri s-a transformat in alaltaieri si am inceput sa uit cate astazi si cate ieri au trecut. Imi fac curaj si te privesc! Te privesc, ma uit la tine si incep sa ratacesc printre mii de ganduri, de cuvinte, de trairi si sentimente fara sa spun nimic. Astazi, ieri au "sedimentat" sentimente ce nu credeam ca exista, ce nu voiam sa existe, ce credeam ca le sterg la final de fiecare azi. Imi fac curaj si iti soptesc ca sunt aici. Te opresti! Ma vezi, ma privesti si imi zambesti. Ma iei de mana, eu iti soptesc ca nu o sa te ranaesc, te sarut si pleci. Trece astazi, astazi se transforma in ieri, ieri in alaltaieri si tu iar nu ma vezi, nu ma privesti. Imi fac curaj, te privesc, iti zambesc si parca iti soptesc fara sa spun nimic ca te privesc. Astazi, tu te opresti! Ma vezi! Ma privesti, imi zambesti, ma saruti si vrem. Ne vedem, ne atingem, ne bucuram de astazi, de acum si suntem noi. Zambim, dansam, simtim, traim, dorim. Ma privesti, te privesc, ma doresti, te doresc, ma ai, te am. Ma sperii de tine, te sperii de mine, ne speriem de noi, de voi, de tot si stam. Eu, tu, el, ea, noi, voi prea multe ieri si prea putine azi. Iti dau azi, imi dai azi si te intorci la ieri. Vrei ieri, vrei azi, dar pentru noi ieri si azi sunt diferite, sunt alte zile, alte ore, alte momente, alte sentimente, alte trairi. Ne intoarcem iar la ieri cand nu ma vedeai, cand te vedeam, doar ca acum tu stii ca te vad, ca te privesc, ca vreau, ca vrei, ca azi devine ieri, si ieri devine prea multe "ieri".

 Te iert! Ma ierti! Te iert pentru ca ma vrei, ma doresti, ma ai, dar nu poti. Ma ierti pentru ca te vreau, te doresc, pentru ca te am, pentru ca .... restul il cunosti.

Love! The other name of happiness

Sunt gemeni si se spune ca gemenii iubesc de trei ori in viata (norocosi mai suntem :) ). Am iubit de doua ori cu toata fiinta mea in viata asta de muriotare si pot spune ca am invatat multe, ca mi-am conturat si definit caracterul, ca stiu acum cine sunt, ce vreau si cum vreau, dar cel mai important...abia astept sa iubesc si a treia oara :)) si sper ca de data asta, o sa stiu exact ce am de facut, cum trebuie sa fiu, sa ma comport, ce trebuie sa accept si ce nu, cu ce trebuie sa ma multumesc si cu ce nu.

Am iubit, iubesc si o sa iubesc, pentru simplu fapt ca iubesc sa iubesc! Asta nu mai este un secret pentru mine si cred ca asta nu este un secret nici pentru cei apropiati mie. Asta nu inseamna ca iubesc pe orice, pe oricine imi da atentie, sau se uita la mine, sau imi vorbeste frumos. Pentru mine nu exista sentiment mai suprem decat acela de a iubi si de a simti ca sunt iubita. Pentru mine definitia iubirii este urmatoare: se ia sentimentul de dorinta permanenta de a fii langa cel pentru care ai sentimente, se adauga dorul atunci cand esti departe de el/ea, plus zambetul tamp si fara explicatie pe care il ai pe moaca atunci cand ii auzi glasul, cand ii vezi ochii, cand ii mangai fata la care plusezi cu o dorinta inexplicabila de a il/o saruta non- stop, a ii simti pielea pe pielea ta si rezulta o stare de bine, rezulta fericirea, iar persoana care te face fericit/a este persoana pe care o iubesti. A iubi inseamna sa fii prezent langa cel drag, chiar si atunci cand nu esti langa el, iar atunci cand spui "te iubesc" simti un gol in stomac, un nod in gat, palmele iti sunt transpirate, inima iti bate cu putere si simti un "fior" pe sira spinarii, seamana cu un atac de panica :), doar ca in loc sa cazi lat aproape mort pe podea, zambesti din tot sufletul si radiezi fericirea prin fiecare por, fiecare fir de par, fiecare celula. Cand iubesti este vorba de chimie, de atractie, de ceva ce face click si in mod inexplicabil, te simti atras, intrigat si in acelasi timp familial cu cel de langa tine.
Intr-o relatie trecem prin toate etapele si toate starile. Plecam de la dorinta, fericire, bucurie, iubire.
Ajungem mai repede sau mai greu la sentimentul de apartenenta, dependenta, coexistenta, existenta. Iar de aici incolo apare "daca": daca ne-am "ajustat" pe noi pentru a face relatia sa mearga desi eram constienti de diferentele si de lipsurile dintre noi ajungem sa simtim dorinta de independenta. Atunci cand nu reusim sa ne redobandim independenta...apar omisiunea, manipularea adevarului, minciuna si uite asa sfarsim prin a simti ura, dispret, dezgust pentru ca am lasat sa apara acele sentimente care ne-au adus aici si pentru ca am lasat un "daca" sa ne conduca viata.
Am fost mereu de parere ca daca ceva nu merge, daca simti nevoia sa te sarute o alta persoana decat cel/cea cu care ai o relatie, daca simti nevoia de atingerile altuia/alteia inseamna ca ceva nu merge.
Daca ai ajuns aici, ai urmatoarele variante:
1. Dai inainte cu tupeu si mergi pe principiul "atata vreme cat ea/el nu simte, cat acasa ne intelegem si suntem fericiti <<atat cat suntem noi de fericiti, cat putem>> dar suntem, ce rost are sa stric asta pe ceva ce nu stiu daca o sa mearga?" Sau si mai simplu spus "de ce sa dau pasarea din mana pe cioara de pe gard?"
2. Sunt oameni care asa traiesc, avand o relatie acasa si multe altele paralele/simultant, partenerii stiu despre asta, sau au si ele astfel de relatie si accepta, se accepta reciproc. Sunt astfel de relatii si nu trebuie sa le judecam, nu te poti .... pe fericirea unui om, chiar daca tu nu intelegi cum functioneaza, consoleaza-te cu ideea ca nici nu trebuie.
3. Iti dai seama ca ceva lipseste, iti asumi ceea ce simti, ceea ce vrei, ceea ce iti doresti, eventual ceea ce ai facut, ii spui persoanei de langa tine si incercati sa rezolvati toate problemele. Dar asta inseamna ca sunteti 100% sinceri si va asumati tot, absolut tot, de la cel mai marunt gand, gest si actiune, la cel mai indraznet gand, gest si actiune.
4. Iti dai seama dupa discutiile avute, ca ceva tot nu merge, ca ceva lipseste, au existat discutii pe tema asta, lucrurile sunt ok, dar cu toate astea, tu iti doresti ceva mai mult, ceva tot lipseste, tu tot vrei sa vezi, sa saruti, sa atungi o alta persoana decat pe ea/el si atunci este clar ca este timpul sa va vedeti de drumurile voastre. De ce? Pentru ca viata este scurta, si este datoria noastra sa fim fericiti, sa iubim, sa dorim persoana de langa noi si este datoria noastra fata de noi sa simtim asta in fiecare zi a vietii noastre, pentru ca nimeni nu merita sa fie mintit/a, pentru ca nimeni nu trebuie sa se multumesca cu putin, nimeni!

Asa ca...gaseste curajul in tine pentru a gasi fericirea si pentru a iubi.

My Enemy

Ultimii ani si-au lasat o amprenta vizibila asupra mea si m-au transformat fizic, psihic si sentimental. Am ajuns sa ma uit in oglinda si in loc sa imi vad tristetea si defectele, am inceput usor, usor sa imi vad calitatile. Nu a fost usor sa ajung aici, nu este usor nici sa ma mentin, dar o fac totusi, cu o usurinta care ma surprinde si pe mine. Oamenii care mi-au tranzitat viata, deloc putini, m-au obligat sa ma trezesc la realitate si sa invat cat pot de multe despre mine, intr-un timp extrem de scurt. Oamenii sunt rai, pesimisti, manipulatori, parsivi, mincinosi, egoisti, insensibili si razbunatori. Dar sunt asa pentru ca asta aleg ei, pentru ca asa vor ei sa fie, pentru ca dintr-un motiv doar de ei stiut, Cred ca asta ii apara de realitate, de obstacole, de durere, de esec, cred ca asta ii face sa iasa in evidenta fara sa realizeze ca tot ce iese in evidenta este ceva atat de urat, incat ajung la final ca odata cu ura pe care o au asupra oamenilor ce ii inconjoara, sa se urasca cel mai tare pe ei insasi. Nu vreau sa fiu asa! Vreau sa fiu eu! Da, am si eu momente in care sunt trista si pot spune cu mana pe inima ca trec prin cea mai urata, dureroasa, debusolanta perioada a vietii mele, dar cu toate astea aleg sa fiu fericita, buna, optimista, sincera, aleg sa iubesc, sa cred, sa visez, aleg sa fiu o femeie frumoasa, asumata, increzatoare in ea si stapana pe propriul destin. Am ajuns la concluzia ca ne croim singuri soarta, ca viata este un dar ce trebuie acceptat, dar cu toate astea cred ca indiferent ce si cum, unele lucruri or sa iasa pana la urma asa cum trebuie sa iasa, de parca asa au fost menite sa fie. Asa ca, nu imi ramane decat sa ma bucur de aceasta calatorie prin viata, nu imi ramane decat sa rad, sa zambesc, sa dansez, sa iubesc, sa visez cat pot si daca ceva bun se va intampla, daca cineva va trebui sa intre in viata mea sau va trebui sa iasa din ea, o va face indiferent de ceea ce spun, ce fac, ce imi doresc etc. Eu nu  pot decat sa ma bucur de ce am acum, nu pot decat sa iau fiecare zi asa cum vine si sa profit la maxim de ea. Consider ca am obligatia ca seara cand pun capul pe perna, sa nu vad partea negativa, evenimentele nefericite din timpul zilei, am obligatia sa vad partea frumoasa, momentele fericite si persoanele dragi mie, care sunt acolo indiferent ce si cum, si care imi alina sufletul, mintea, viata, existenta.

Nu mai imi fac planuri, nu mai caut fericirea in altii, cred cu tarie ca daca cineva sau ceva este pentru mine, o sa fie. Cred ca daca cineva ma vrea, ma vede si daca ma merita, ma are. Nu o sa mai renunt la mine, nu o sa ma mai devalorizez, nu sunt o optiune, nu sunt a doua optiune, sunt unica, sunt o femeie misto :) sunt o femeie stapana pe viata ei, care stie ce vrea, ce merita si ce are de oferit. Nu o sa ma mai schimb pentru nimeni, nu o sa mai fac compromisuri! Compromisurile te fac sa uiti de tine, de cine esti, de ce vrei, de ce meriti. Compromisurile te fac sa te devalorizezi, te fac sa suferi pentru ca adevarul este, ca in viata poti fugi de multi si de multe, dar nu poti fugi de tine. Adevarul este ca indiferent cat de multe compromisuri faci in viata, in realatii, mai devreme sau mai tarziu de intors la tine, tot te intorci, iar cand o faci, cand faci un pas inapoi si vezi ce s-a intamplat in "perioada de compromis", cat efort ai depus pentru ceva ce nu trebuia sa depui efort, realizezi cat esti de trist, cat esti de frustat, cat esti de pierdut si cat de mult ai decazut fata ta.

As vrea ca oamenii  sa inteleaga ca fericirea exista in fiecare lucru marunt ce ne inconjoara. As vrea sa inteleaga ca daca in viata ajungi sa faci compromisuri atunci cand ar trebui sa fie totul natural si firesc, daca ajungi sa minti, sa tradezi, sa manipulezi, sa inseli este mai mult decat evident ca esti nefericit si nu poti trai in nefericire. Tu ca om, mai devrem sau mai tarziu trebuie sa iti doresti sa fi fericit, sa zambesti, sa te bucuri. Trebuie sa iti dorest sa te intorci la tine si atunci, abia atunci realizezi ce ai pierdut, cat ai pierdut atat din lume, dar mai ales din tine si tot atunci realizezi, ca tu esti si ai fost propriul tau inamic!