Back to the Future

S-a incheiat un an si a inceput unul nou. As vrea sa pot descrie anul ce s-a incheiat si parca nu reusesc sa-mi gasesc cuvintele potrivite. Orice as incerca sa spun parca nimic nu poate reflecta tot ceea ce s-a intamplat, tot ceea ce am simtit, tot ceea ce am trait, tot ceea ce am castigat si tot ceea ce am pierdut. As vrea sa pot spune ca am castigat prieteni si am pierdut din dusmani, as vrea sa pot spune ca am fost rea si egoista, as vrea sa pot spune ca in tote relatiile facute, indiferent de natura lor, eu am fost cea care a jignit, care a tradat increderea si cea care a uitat tot ceea ce au facut altii pt mine......dar NU pot! Am facut tot ceea ce mi-a stat in putinta sa am incredere in cei din jurul meu si sa fiu buna, darnica, sincera, diplomata, am facut tot ce mi-a stat in putinta sa ii iubesc pe cei din jurul meu, sa-i respect si sa-i alint....si naivitatea mea a platit pretul deciziilor mele. Nu imi pare rau, mereu incerc sa invat din experiente si cred ca de data asta chiar mi-am invatat lectia. De fiecare data cand s-a intamplat ceva am zis ca trebuie sa plec capul si sa las de la mine si asta am facut....dar cand o faci, iar a 2 – a oara se intampla exact ce s-a intamplat si prima.....a 3-a oara NU mai faci gresala. Imi pare rau pentru tot ce s-a intamplat, pentru tot ceea ce am facut in anul trecut? Prea putin, atat de putin....incat nu conteaza si in aceste conditii pot spune chiar ca NU imi pare rau! O sa fie bine si o sa fiu bine!

Am inceput anul 2012 in „forta”! S-au mai rupt niste prietenii, niste relatii si s-au mai ingropat niste sentimente...nici asta nu regret! In timp ce unele se rupeau, altele noi se legau. Inceputul lui 2012 mi-a adus jigniri, durere si atacuri de panica....dar mai mi-a adus ceva...mi-a adus pe cineva! Iar in ceea ce ne priveste, in ceea ce il priveste (pentru ca DA, este vorba de un EL), nu stiu ce o sa ne rezerve viitorul, nu stiu cum o sa ne fie....nu stiu nimic, dar cu siguranta sper sa fie bine, sa ne fie bine! Tot ce stiu este ca atunci cand imi suna telefonul, tresar si sper ca este el, iar atunci cand ii aud vocea inima imi bate cu putere. Stiu ca m-am deschis in 2 saptamani in fata lui, cat nu am facut-o cu altii in ani de zile, stiu ca mi-am depasit barierele, stiu ca am facut deja lucruri pe care nu credeam ca o sa le fac in viata asta si pe care cu siguranta nu o sa le mai fac, stiu ca „timpul” este cel care ne desparte si tot el este cel care ne uneste.....stiu ca vreau sa fie ultimul barbat care ma atinge, care ma saruta (chiar daca pana acum aceste lucruri nu s-au intamplat) si cel mai important stiu de acum....ca vreau sa fiu numai a lui, iar el sa fie numai al meu. Visez cu ochii deschisi de cate ori vorbesc cu el si tot ceea ce imi doresc este sa nu gresesc, sa nu il dezamagesc, sa nu il pierd. Nu suntem la fel, nu provenim din acelasi mediu, iar povestile noastre de viata sunt total diferite....dar acum, in acest moment nu conteaza, nu conteaza nimic....tot ceea ce conteaza este dorinta noastra de a fi impreuna si de a lupta pentru pentru a realiza un „NOI”. Ma indragostesc repede? Poate da! Sunt indragostita acum? Este greu sa spui ca esti indragostit cand ai 30 de ani, iar relatia voastra se bazeaza pe multe ore vorbite la telefon si o intalnire o data pe saptamana.....dar stiu ca atunci cand l-am vazut prima data, atunci cand ochii mei au fost priviti de ai lui....stiu ca palmele mi-au transpirat, inima mi-a stat si iar corpul meu imi tremura de parca era de capul lui si el hotara ce trebuie facut. Stiu ca atunci cand ne-am despartit, cand am plecat de langa el...in acele momente eram ca o pustoaica indragostita, care plutea pe nori si se gandea cum o sa fie si ce o sa simta, cand el o sa ii atinga fata pentru prima data, cand el o sa o stranga in brate prima data, cand el o sa o sarute prima data. Pentru prima data dupa multa vreme....m-am simtit linistita, fericita si puternica. Iar pentru asta....pentru asta ii multumesc, pentru asta nu vreau sa il dezamagesc, pentru asta nu vreau sa il pierd.....pentru asta merita sa lupt!