Traiesc,
simt, doresc, iubesc, ranesc si sunt ranita. Stop, pauza si o iau de la capat.
Cercul vicios al unei minti obosite si a unei inimi mult prea ranite, ce au in
comun doar o dorinta arzatoare de…. iubire, devine deja rutina. Lupta dusa la
nivel compulsiv obsesiv pentru castigul sau inexistenta “altuia/alteia” asemeni
lor, reincepe. El isi doreste sa ramana in realitatea asigurata de singuratatea
si lipsa oricarei terte persoane, ea isi doreste in mod incontrolabil posibilitatea
reala a tertei persoane cu o permanenta vibratie si fara perturbatie. In timp ce
el considera ca linistea singuratatii si lipsei complicatiilor unui tert este
piatra de temelie a existenteti lui in tumultul vietii cotidiene, ea considera
ca bratele unui tert, atingerea lui realizata in momentul premargator si
succesor conjunctiei sarutului este incomparabila oricarui fenomen, in mod
indubitabil. El se vede controland si manipuland simturile si trairile ei, ea
lupta cu ferocitate pentru a isi impune sentimentul suprem pe care considera ca
el nu il intelege doar pentru ca nu are capacitatea de a il explica si de a il
valida. El este extenuat de cercetarea, descoperirea si inventarea metodelor mereu
noi si inovatoare, la care a fost nevoit sa apeleze de fiecare data in
recuperarea ei. Ea este exasperata de incapacitatea lui de intelegere a nevoii ei
de doi, de lipsa dorintei lui de implicare, de deschidere si de relationare. El
este ipocrit, ea este singura. El este speriat, iar ei ii este dor. Lupta lor
pare independenta de mine, pare ca sunt un simplu spectator al corpului meu, al
organelor aferente recipientului din dotare, declarate candva competente. Ma
vad nevoita sa le declar in mod cumulativ si oficial incompetente si
incompatibile. Le dau shut down si intru in modul off line, pana la recuperarea
unuia, pana la momentul incheierii unei conventii cu macar unul din ei. Ii
intind in pat, ii invelesc, le spun noapte buna si ii bag la somn, cu
naivitatea unei pustoaice de 15 ani ca asa lupta s-a incheiat, iar rasaritul
unei noi zile le v-a aduce calimitate, intelegere si liniste. Nimic mai eronat!
El ii arata in vis durerea cea mai mare a mea si ea plange. Ea riposteaza
aratandu-i momentul perfect ce parca inca nici nu l-am trait si el trasare. El
ii arata principii, valori si linistea din coltul intunecat al bucatariei in
care eu ma regasesc in fiecare seara. Ea ii arata lacrimile singuratatii,
placerea sarutului si strangerea in brate, dupa care eu tanjesc in fiecare
seara, inainte de culcare. Ma trezesc! Ma indrept debusolata, cu lacrimi in
ochi si o durere sfasaietoare, spre coltul intunecat al bucatariei, iar ei … se
opresc si amutesc. Isi pun bratele in jurul meu, isi lasa fiecare capul pe cate
un umar si ma simt, se simt. Ea intelege durerea pe care el o simte atunci cand
el se simte neputincios in ajutarea ei si il respecta. El simte zgomotul
puternic pe care ea il face, caldura ce o emana si o iubeste. Pentru moment
lupta s-a oprit!
