Asumarea sau lipsa ei!

Haideti sa vorbim de si despre asumare sau despre lipsa ei! Da, stiu deja, sunt o femeie “frustrata” cu “nevoile neindeplinite”, “ranita”, o mama singura si o femeie deja trecuta de 40 de ani. Asa si?!?! Parca ma cunosti si parca imi pasa de parerea ta!!! Daca chiar crezi asta…atunci nu citi si oricum daca citesti si te simti, nu dai like, iar inimioara nici nu se pune problema, mai ales daca…..te incadrezi intr-una dintre situatii, astfel:

1. Ai o noua iubire (iubit/a), oficial, cunoscut/a acum 1 luna, careia ii spui “te iubesc” in loc de “buna dimineata”, timp in care te gagicaresti cu 90% dintre femeile/barbatii intalnite/i, pentru ca “asa esti tu” si Doamne fereste sa recunosti ca nu este corect, normal si decent, atata vreme cat esti intr-o “relatie”, dar nu dai un like sau o inimioara unei fix si strict fiinte din categoria “prieteni” pentru ca se supara “iubi”, iar like sau inima la acest text => “ba esti prost?!”

2. Ai un nu partener/a, de fix 5 minute si o flegama si deja te-ai vazut cu pirostiile puse, la casa voastra, cu gard alb si 5 copii al caror viitor nu il gandesti, doar pentru ca tu esti in disperare de “nunta” si de “partener/a ideal/a” fara a te gandi si intreba daca dincolo de 1.90, 80 kg si numai muschiulet si/sau 1.55, 45 kg uda si moaca perfecta, sta mai mult decat atat…un aspect fizic trecator, fara substrat sau cu substrat si cu 0 apreciere asupra calitatilor tale “omenesti”, motiv pentru care Doamne fereste sa dai like sau inimioara la o astfel de postare, doar pentru ca te regasesti in aceasta categorie.

3. Te vezi cu cineva, iti este bine asa, iti da tot ce ai nevoie, ii dai “cat poti” si ai pretentia ca sa ramana acolo, la acel nivel pentru tine, pentru ca tie iti este bine, ii mai dai ceva de “ciugulit” din cand in gand, pentru a nu o lasa sa “zboare”, din pur egoism si individualism, iar atunci cand acea persoana posteaza ceva, nu ii dai un like sau o inimioara, pentru ca “nu ti-a aparut la notificari”, din simplu motiv ca nu ai nici macar decenta sa o urmaresti cum urmaresti toate celelalte “lepre”, iar daca ai decenta sa o urmaresti, nu dai like sau inimioara ptentru ca te vad “ceilalti” si Doamne fereste sa vada ca pe langa faptul ca faci sex cu el/ea, iti mai place alt lucru la el/ea.

4. Te gagicaresti cu toata lumea, fara sa iti asumi nici o relatie, sau “joci la mai multe capete” cu “portile deschise” sau in “spatele usilor inchise” si atunci….cauta in plm “asumare” in dex si daca tot deschizi dex-ul, inceraca sa te intereseszi si de “a iti merita varsta pe care o ai”. Scuze…asta cu meritatul varstei nu o vei gasi in dex, este o vorba a mea si ghici ce, daca dai like sau inimioara te lamuresc, daca nu poti sa intuiesti singur/a si daca nu si nu…mai da-te in plm 😊 cu zambetul pe bune, iti spun! Se pune?! 😊

5. Esti intr-o relatie asumata, nu iti place x, sau y, sau z lucru la persoana de langa tine, nu ai curajul sa ii spui din nevoia de “doi”, din riscul de a o lua de la “capat”, de a nu “rani”, de a nu “pierde”, ca ai “investit” deja mai mult decat poti duce si te tavalesti pe jos de durere si iti smulgi firele de par din cap ca nu poti sa renunti la el/ea pt ca probabil mai si “iubesti” si daca cumva ma aveti la prieteni comuni, el/ea te vor intreba “in ce categorie esti?” sau mai grav “in ce categorie sunt?” sau si mai grav “in ce categorie suntem?”.

6. Esti un coleg/a si ai dat cu mucii in fasole de “n” ori la locul de munca si intr-un final ai facut tot posibil sa distrugi oameni pentru o singura greseala, oameni care te-au acoperit in “n” cazuri, atunci cand greseai ca un dobitoc/a, greseli ce insumate fac mai mult decat gresala omului pe care l-ai matrasit, greseli necontorizate de nimeni, doar pentru ca….”sef” si nu ai cum sa te “injosesti”, sa dai like sau inimioara la caracterizarea perfecta a fiintei “efemere” ce esti sau…care “este tu”😊

7. Sunteti iubiti, gagici, relatie, nonrelatie, prieteni cu/sau fara benefiici etc si mergeti impreuna in oras, la evenimente, in concedii etc si cheltui sume de bani ce iti depasesc posibilitatile doar pentru a ii arata lui/ei ca poti, vorbesti mult, prost si fara rost, te lauzi si nu poti livra, dar te prefaci ca esti cel mai bun livrator/e de iluzii “optice”, “emotionale”, “sot/ie” strengara, iar tu nu esti capabil sa iti platesti intretinerea singur/a, ai “bani de dat/ai datorii la stat” mai mult decat leafa ta pe 1 luna si clar nu o sa dai like sau inimioara unei “matraseli barbare, publice” si la ceea ce pare ca am deschis drumul spre “razboi” 🤪

8. Prietenii care se dau prieteni si nu sunt,nu au fost si nici nu or sa fie in viata asta de muritori prieteni, doar pentru ca nu stiu ce inseamna notiunea “prieteni” sunt cei mai “asumati” oameni, iar existenta lor in viata fiecarui individ este ….priceless.. pentru restul….exista restul si nici nu o sa detaliez mai mult, nici nu o sa explic mai mult, de ce voi dragi “prieteni” nu o sa dati like sau inimioara 😊

………………….

888. Daca te incadrezi in una din categoriile de mai sus, ai sanse sa se schimbe ceva in viata ta si sa descoperi maretia “asumarii”. Daca te incadrezi in doua sau mai multe din categoriile de mai sus, am toate sansele sa imi iau block, delete sau sa incepi “arta razboiul”,  sau “arta razbunarii” cu subsemnata, care nu arata cu degetul, ea doar descrie “asumarea sau lipsa ei”, fara sanse de a obtine mai mult de maxim, maxim 10 like-uri si o inimioara 😊, acesta fiind scopul final al acestei postari (intelegi ironia!?) 🤣🤣🤣

P.S. Este un pamflet, tratati ca atare! Caut micsorarea involuntara, dar de ce nu voita 😁 a listei de prieteni 🤣🤣🤣

"Tine"

Ma pierd pe mine langa tine, ma simt pe mine langa tine, ma vreau pe mine langa tine! Incep sa ma intreb daca este corect, daca este ceea ce imi trebuie, daca este ceea ce vreau. Da, te vreau, pe tine! Dar nu vreau sa ma pierd pe mine ca sa te am pe tine.

Am nevoie de un “tine” care sa nu vrea sa ma piarda de langa el si care sa nu vrea ca eu sa ma pierd pe mine, atunci cand sunt cu el. Am nevoie de un “tine”, care sa inteleaga ca singura varianta acceptabila, admisibila si tolerabila, este sa ne pierdem impreuna, unul in existenta celuilalt, unul in ratiunea celuilalt, unul in trairea celuilalt. 

Am nevoie de un “tine” care sa ma “adjudece”! Am nevoie de un “tine” pe care sa mi-l “adjudec”. Am nevoie de un “tine” care sa isi doreasca sa ne “adjudecam” reciproc, impreuna cu “tine” si alaturi de “tine”, impreuna cu mine si alaturi de mine. 

Am nevoie de un “tine”, care sa nu ii fie teama, sau frica sa ma caute atunci cand se gandeste la mine, pentru ca…orice motiv ar putea exista. Am nevoie de un “tine”, care sa imi alunge teama sau frica ca daca te caut, este posibil ca tu sa nu ma vrei pe mine asa cum te vreau eu pe “tine”, din…orice motiv ar exista. Am nevoie de noi, pentru ca impreuna sa nu ne fie teama sau frica de nimeni si nimic, cu atat mai putin de…orice motiv ar putea exista.

Am nevoie de un “tine” care sa vorbeasca cu mine, nu care sa vorbească catre mine Am nevoie de un “tine” cu care sa vorbesc, nu catre care sa vorbesc. Am nevoie ca impreuna sa vorbim catre altii.

Am nevoie de un “tine” care sa ma asculte cand ii vorbesc, nu sa se prefaca ca ma asculta. Am nevoie de un “tine” pe care sa il ascult atunci cand vorbeste, nu sa ma prefac ca ascult. Am nevoie ca impreuna sa ne prefacem ca ii ascultam pe cei care ne inconjoara. 

Am nevoie de “tine” care sa ma respecte chiar si atunci cand simte ca este imposibil sa ma respecte. Am nevoie de “tine” pe care sa il respect chiar si atunci cand simt ca este imposibil sa il respect. Am nevoie sa ne respectam, chiar si atunci cand simtim ca este imposibil sa ne respectam.

Am nevoie de “tine” care sa ma iubeasca, sa ne iubeasca neconditionat. Am nevoie de “tine” pe care sa il iubesc, sa il iubim “neconditionat”. Am nevoie de “tine” alaturi de care sa iubesti, sa iubesc, sa iubim neconditionat. 

Inca te vreau pe tine! De ce te vreau pe tine?

Patruzeci

Este trist cum toata lumea are impresia ca se cunoaste cu toata lumea, dar in realitate aceasta tota lumea este singura! Parca nicaieri si pretutindeni este locul meu si cu toate astea parca sunt straina de nicaieri si pretutindeni. M-am maturizat, am crescut, am evoluat fizic, ca stare si staza si cu toate astea, parca am ramas aici, acolo, nicaieri si pretutindeni. Am luat din fiecare lume ce am crezut ca este mai bun, mi-am indoctrinat sufletul si mintea cu principii, am ras, am plans, am suferit, am involuat, am stagnat si am evoluat. Am dansat nopti intregi pe plaje cu nisipuri fine sau in cluburi de fite gasite in tari straine. Am copilarit cu “bagabontii” din Militari, cu “smecherii” de pe Stefan cel Mare, cu baietii din si de cartiere, din peluza sau din “high class-ul” Bucurestean. Am gustat din cele mai fine bauturi, am purtat cele mai de fite rochii, cele mai inconfortabile sandale de firma si m-am regasit mereu in adidasii pusi la loc de cinste in dulap, in pantalonii largi (si acum cu 3 numere mai mari decat mine) si am zambit cu sufletul in fata oglinzii cand imi asortam tinuta la sapca de pe cap si la lacul de pe unghii. Am iubit, am fost iubita, am ranit si am fost ranita. Am crezut in oameni si am fost dezamagita, dar au fost si oameni care au crezut in mine si pe care i-am dezamagit. Am cazut si m-am ridicat. Am dansat in viata si prin viata cu toata viteza inainte, facand fiecare lucru la timpul lui si cu limite impuse de parinti (va multumesc pentru asta, pentru ca daaaa…daca nu impuneati limite ma pierdeati si ma pierdeam). M-am ciupit pentru ca adevarul era prea frumos si mi-am smuls parul din cap, cand durerea era atata de mare iar inima nu aveam curajul sa mi-o smulg din piept. Mi-am incalcat cuvantul, principiile si mi-am ingropat orgoliul, ca dupa aceea, de fiecare data sa le regasesc si sa le consolidez atat de profund in omul din mine, incat sa creez cea mai solida temelie pentru femeia care am ajuns astazi, fara posibilitatea minima de dezradacinare a acestora. Am avut libertatea de a alege, unele alegeri au fost bune, altele mai putin bune, iar restul… au fost chiar catastrofale. Mi-am facut prieteni, pentru ca apoi sa ii capat de dusmani. Mi-am facut dusmani, ca apoi sa ii capat de prieteni. Am avut prieteni care au ramas prieteni, dusmani care au ramas dusmani, dar si prieteni si dusmani care au ramas cunostinte. Am pierdut oameni dragi si am castigat oameni dragi. Am cazut si m-am ridicat. Am fost amica, prietena, iubita, sotie, mama, dar am fost si fara voia mea, amanta. Am trait cu ai mei, am trait singura, am trait cu “el”, am trait cu ai lui, ca sa ajung sa iubesc sa traiesc singura cu al meu. Am trait fiecare clipa, fiecare moment, fiecare experienta si am invatat din fiecare in parte atat cat am avut capacitatea sa o fac la acel moment. 40 de ani de viata traita si simtita la cea mai mare intensitate. 40 de ani de viata traind si facand fiecare lucru la timpul lui. 40 de ani de agitatie, de haos, de descoperiri, de redescoperiei, de bucurie, de fericire, de iubire, de agonie, de extaz, de existenta. 40 de ani de lectii invatate sau nu, dar cu siguranta 40 de ani de trairi memorabile. PATRUZECI!

Lupta lor!

Traiesc, simt, doresc, iubesc, ranesc si sunt ranita. Stop, pauza si o iau de la capat. Cercul vicios al unei minti obosite si a unei inimi mult prea ranite, ce au in comun doar o dorinta arzatoare de…. iubire, devine deja rutina. Lupta dusa la nivel compulsiv obsesiv pentru castigul sau inexistenta “altuia/alteia” asemeni lor, reincepe. El isi doreste sa ramana in realitatea asigurata de singuratatea si lipsa oricarei terte persoane, ea isi doreste in mod incontrolabil posibilitatea reala a tertei persoane cu o permanenta vibratie si fara perturbatie. In timp ce el considera ca linistea singuratatii si lipsei complicatiilor unui tert este piatra de temelie a existenteti lui in tumultul vietii cotidiene, ea considera ca bratele unui tert, atingerea lui realizata in momentul premargator si succesor conjunctiei sarutului este incomparabila oricarui fenomen, in mod indubitabil. El se vede controland si manipuland simturile si trairile ei, ea lupta cu ferocitate pentru a isi impune sentimentul suprem pe care considera ca el nu il intelege doar pentru ca nu are capacitatea de a il explica si de a il valida. El este extenuat de cercetarea, descoperirea si inventarea metodelor mereu noi si inovatoare, la care a fost nevoit sa apeleze de fiecare data in recuperarea ei. Ea este exasperata de incapacitatea lui de intelegere a nevoii ei de doi, de lipsa dorintei lui de implicare, de deschidere si de relationare. El este ipocrit, ea este singura. El este speriat, iar ei ii este dor. Lupta lor pare independenta de mine, pare ca sunt un simplu spectator al corpului meu, al organelor aferente recipientului din dotare, declarate candva competente. Ma vad nevoita sa le declar in mod cumulativ si oficial incompetente si incompatibile. Le dau shut down si intru in modul off line, pana la recuperarea unuia, pana la momentul incheierii unei conventii cu macar unul din ei. Ii intind in pat, ii invelesc, le spun noapte buna si ii bag la somn, cu naivitatea unei pustoaice de 15 ani ca asa lupta s-a incheiat, iar rasaritul unei noi zile le v-a aduce calimitate, intelegere si liniste. Nimic mai eronat! El ii arata in vis durerea cea mai mare a mea si ea plange. Ea riposteaza aratandu-i momentul perfect ce parca inca nici nu l-am trait si el trasare. El ii arata principii, valori si linistea din coltul intunecat al bucatariei in care eu ma regasesc in fiecare seara. Ea ii arata lacrimile singuratatii, placerea sarutului si strangerea in brate, dupa care eu tanjesc in fiecare seara, inainte de culcare. Ma trezesc! Ma indrept debusolata, cu lacrimi in ochi si o durere sfasaietoare, spre coltul intunecat al bucatariei, iar ei … se opresc si amutesc. Isi pun bratele in jurul meu, isi lasa fiecare capul pe cate un umar si ma simt, se simt. Ea intelege durerea pe care el o simte atunci cand el se simte neputincios in ajutarea ei si il respecta. El simte zgomotul puternic pe care ea il face, caldura ce o emana si o iubeste. Pentru moment lupta s-a oprit!