M-am hotarat! Te las in urma, in trecut si o iau de la inceput. Nu te voi uita intr-un colt umbrit al amintirilor trecutului si nu voi uita viata traita inaintea zilei de astazi, dar te las acolo. Te las acolo, in sertarul trecutului, in acel loc important in care sa te vad mereu si in care sa nu te uit niciodata. Te voi inzestra cu superputerea “amintirii” si ma voi intoarce sa te privesc in liniste, in fiecare moment de necesitate. Nu, nu, chiar nu te urasc si cu siguranta ai fost un “adversar” redutabil dar vreau sa rad si sa iubesc, vreau sa simt si sa traiesc. Tu esti trecutul cel temut, tu esti prezent si absolut, tot eu esti tu si eu sunt tu, dar vreau s-o iau de la inceput, te rog ramai trecut.
Am crescut, ne-am maturizat si am invatat impreuna cele mai pretioase lectii ale dezamagirii, tristetii, durerii profunde si devastatoare ce sfasie si sufletul celui mai rece si sfidator muritor. M-ai facut mai puternica, mai sincera, mai reala decat razele soarelui ce iti ard fata intr-o zi torida de vara, dar este timpul sa te las sa pleci. Viitorul iti ia locul, clipa prezenta este traita fara puterea ta, fara puterea trecutului asupra ei. Nu mai vreau sa imi deformez principii si valori in procedee de vindecare necorelate si nealiniate la mine si sufletul meu! Da, esti trecut si influentezi efemer starile prezente ale omului sensibil si doritor ce salasluieste in interiorul acesta firav ce il ascund constiincioasa de atatia ani, deci da…te rog ramai trecut. M-ai format si deformat, te-am trait si m-ai tradat, te iert si am plecat.
