Ma trezesc si ma uit la tine, langa mine, in gandul meu. Ma apropii de tine, imi pun capul pe pieptul tau si dispari. Ma ridic, ma uit la locul in care erai cand ai disparut si te revad. Incerc iar sa te ating si iar dispari. Ma ridic, ma asez pe marginea patului si ma trezesc alergand grabita spre locul in care stiam ca te gasesc in fiecare dimineata de dupa o seara in doi. Te vad cum iti ridici privire, zambesti si eu ma pierd pe mine regasindu-te pe tine, astfel regasindu-ma din nou pe mine, in privirea ta. Ma apropii si vreau sa imi pun mainile in jurul gatului tau pentru a te saruta, dar tu...iar ai disparut. Ma asez in acelasi loc in care stateai tu, privesc in gol, oftez si parca incep a ma trezi. Esti ireal! Esti amintirea plasmuita in mine de un trecut efemer trait in doi. Totul este la fel si parca totul s-a schimbat. M-am schimbat! M-ai schimbat! Ai modificat genetica sentimentelor, mentalitatii si trairilor mele. Te am si nu te am. Ce ironic! O viata singura, traind in amintirea unui trecut in care nu am fost in realitate niciodata doi. Ma trezesc ratacind printre zeci de stari si notiuni opuse ale existentei mele insignifiante in si pentru Univers, dar remarcabil de importante pentru mine si pentru existanta mea in propria-mi viata. Nu am vazut dincolo de astazi, pentru ca in fiecare astazi mi-ai luat si ti-am dat fara sa imi ceri maine. Dar astazi, ceva s-a schimbat! Astazi ma gasesc gandindu-ma perfect inexplicabil la maine. Maine este viitorul, iar viitorul nu ne-a apartinut niciodata, nu a fost niciodata o optiune aleasa sau macar corecta pentru “noi”. Dorinta de “doi” tipa in femeia conturata din ce in ce mai fad in AND-ul meu. Ma simt pregatita! Ma simt pragatita sa te primesc in viata mea, in calitate de ocupant definitiv al locului candva “ingenunchiat” de cei asemenea tie. Nu! Nu vreau sa-mi vinzi iubiri, iluzii sau sperante trecatoare. Nu vreau sa imi oferi cu clasa si cu stil manipulari mascate, in schimbul unui adevar sublim. Nu vreau tradari sfasaitoare si nici dureri nimicitoare. Nu vreau promisiunea unor “viitoruri viitoare”! Iti cer cu teama si sfiala, o noua sansa, la o viata ametitoare. Sinceritatea sa ne fie temelie, respectul sa ne fie obicei, sa radem, sa traim cu bucurie si sa creeam un viitor. Sa fim noi doi si poate...altii doi! Sa aud cum razi cu ei in dormitor si cum cu glas suav si tandru te striga ei “taticul” lor. Ma iei in brate, ma saruti, ma tachinezi cu gingasie, ca ma iubesti dar nu mi-o spui, tu mie! Ma privesti si parca nici nu vreau sa imi soptesti, ca vad si simt ca ma iubesti si fara noi, tu nu vrei sa traiesti.
P.S. Spune-mi cand iubesti, cand ma iubesti!
