Toti
avem cel putin o persoana despre care putem spune ca este "prietenul sau
prietena noastra cel/cea mai buna". Cine este aceasta persoana pentru
mine? Simplu, scurt si la obiect, aceasta persoana pentru mine este Mish. Unele
persoane ii spun Ana, altele ii spun Mihaela, dar eu...de cand a venit
neinvitata la petrecerea mea de 18 ani si pana in ziua de astazi, eu i-am spus
Mish. Imi aduc si acum aminte cand am vazut-o in rochia ei galbena, lucioasa,
mulata intrand in casa, exact in ziua in care faceam 18 ani si ma gandeam
"a venit si asta neinvitata" si imi aduc aminte de prima tigare
fumata impreuna pe scarile blocului, ea ascunsa dupa visin sa nu o vada ai ei
si eu sub vita de vie sa nu ma vada ai mei.
Imi aduc aminte cand fara sa ne spunem nimic, am facut pactul de a fi mereu sincere, mereu deschise, mereu obiective, mereu prietene una cu cealalta. Imi aduc aminte cand ne-am promis, adolescente fiind, ca cea care se casatoreste prima ii va fi nasa celeilalte si ii va boteza copilul. Imi aduc aminte momentul in care am sunat-o la 12 noapte, plangand si negasindu-mi locul in lume, iar ea s-a ridicat de langa barbatul ei si a venit sa ne intalnim "la locul meu" fara ca macar sa ii cer asta. Imi aduc aminte de cate ori m-a luat in brate si mi-a dat puterea sa merg inainte atunci cand pur si simplu rataceam singura pe holurile vietii. Am fost la mare impreuna, am fost la munte impreuna, am fost in cluburi, pe stranduri, ne-am trait viata si ne-am distrat in viata asa cum putini stiu sa o faca, iar dupa fiecare experienta traita de-a lungul timpului, la sfarsitul zilei am ramas prietene.
Nu
ne vedem des, nici macar nu vorbim zilnic sau saptamanal, dar de fiecare data
cand una din noi are o veste majora, cand una dintre noi are un prag de trecut
sau un eveniment de sarbatorit suntem una langa cealalta neconditionat si
indiferent de timp, spatiu, bani, barbatii din viata noastra sau problemele pe
care le avem. De fiecare data cand ne auzim la telefon sau ne vedem, chiar daca
a trecut o perioada lunga, reluam legatura exact din acelasi loc, in exact
acelasi mod si cu exact aceeasi sinceritate. Intre noi nu exista comparatii,
intre noi nu exista minciuna, intre noi nu exista invidie, competitie sau ura,
intre noi nu exista sa ravnim una la ce are cealalta sau sa ne comparam una cu
cealalta, intre noi exista doar o simpla si frumoasa prietenie bazata pe
respect, incredre si obiectivitate. Ea mi-a fost si imi este sora, mama, tata,
prietena, psiholog, si confident.Imi aduc aminte cand fara sa ne spunem nimic, am facut pactul de a fi mereu sincere, mereu deschise, mereu obiective, mereu prietene una cu cealalta. Imi aduc aminte cand ne-am promis, adolescente fiind, ca cea care se casatoreste prima ii va fi nasa celeilalte si ii va boteza copilul. Imi aduc aminte momentul in care am sunat-o la 12 noapte, plangand si negasindu-mi locul in lume, iar ea s-a ridicat de langa barbatul ei si a venit sa ne intalnim "la locul meu" fara ca macar sa ii cer asta. Imi aduc aminte de cate ori m-a luat in brate si mi-a dat puterea sa merg inainte atunci cand pur si simplu rataceam singura pe holurile vietii. Am fost la mare impreuna, am fost la munte impreuna, am fost in cluburi, pe stranduri, ne-am trait viata si ne-am distrat in viata asa cum putini stiu sa o faca, iar dupa fiecare experienta traita de-a lungul timpului, la sfarsitul zilei am ramas prietene.
Ne cunoastem de cand eram copile, nu cred ca aveam mai mult de 8-9 maxim 10 ani, de la 18 ani, cand amandoua eram 2 adolescente tampite pe care nu le intelegea nimeni am devenit cele mai buna prietene, acum la 31 de ani, cand suntem femei in adevaratul sens al cuvantului suntem in continuare cele mai bune prietene si ne bazam una pe cealalta fara teama, fara frica, fara regrete si fara sa ne judecam sau sa ne blamam una pe cealalta. Ne sustinem una pe cealalta, ne incurajam si ne sfatuim. Poate unii nu cred si nu inteleg ca pot exista si astfel de prietenii, dar credeti-ma ca exista. Nu spun ca noi nu ne-am certat, nu ne-am jignit si nu ne-am blamat, ca am facut asta slava Domnului, spun doar ca ne-am maturizat impreuna, ne-am acceptat una pe celalta asa cum suntem si ca prietenia noastra a rezistat si exista pentru simplu motiv ca noi vrem sa existe, pentru simplu motiv ca noi am crezut una in celalta si nimeni si nimic nu a putut rupe, destrama aceasta incredre.
Nici o relatie in lumea asta, indiferent de natura ei nu o sa reziste fara incredre, intelegere si mai ales respect, iar noi doua, in relatia noastra de prietenie, le avem din belsug. Imi doresc ca si in relatia pe care ea o are de 9 ani si in relatia pe care eu o am de 4 luni sa avem amandoua parte de exact aceleasi lucruri si imi doresc ca peste 30 de ani, cand o sa fim amadoua babute......sa iesim cu nepoteii in parc, sa depanam amintiri, sa radem si sa zambim ca desi timpul a zburat, noi "l-am dovedit" si prietenia noastra a ramas (asta sperand ca o sa se intoarca din tarile "calde" unde urmeaza sa plece, daca nu...tot o sa ne mai vedem :) )
Banuiesc ca s-a inteles si ca se intelege ce vreau sa spun, dar pentru orice eventualitate, iti spun "Multumesc Mish ca m-ai ajutat, m-ai sustinut si m-ai ridicat de cate ori am cazut, multumesc ca m-ai suportat (stiu cat de greu de suportat si dificila sunt), multumesc ca ai avut incredre in mine, multumesc ca ai avut curajul sa-mi spui mereu ceea ce crezi, ce gandesti fara menajamente si iti multumesc pentru prietenia pe care mi-ai dat-o si pe care sunt mandra sa spun ca o avem. Multumesc!"