thirty years in thirty minutes

30 de ani! Oare o sa fiu una dintre acele femei care in momentul in care o sa fiu intrebata ce varsta am o sa raspund sec, cu zambetul pe buze si cu teama in ochi "Nu este frumos sa intrebi o femeie ce varsta are"? Oare o sa fiu una dintre acele femei care or sa ocoleasca elegant aceasta intrebare? Oare o sa fiu una din acele femei care pur si simplu se prefac ca nu aud intrebarea si trec mai departe, la un alt subiect doar pentru ca le este teama, rusine etc ca au trecut peste "pragul" de 30 ani si le este teama  sa nu fie judecate pentru asta intr-un fel sau altul? Oare o sa fiu acea femeie care se inroseste doar la auzul acestei intrebari? 
Cred ca NU! Cred ca o sa fiu EU! Da, am implinit 30 de ani, am schimbat prefixul si am mai imbatranit 1 an. De ce ar trebui sa imi fie rusine sau teama din aceasta cauza? Nu cred ca are de ce, ba din contra, cred sincer ca ar trebui sa fiu mandra de mine, cu mine si ar trebui sa fie momentul in care daca nu m-am respectat pana acum, sa incep sa o fac de acum incolo. In fond 30 este o simpla cifra, care nu ma defineste ca om si nici nu imi defineste caracterul, este un simplu numar care tot ceea ce face este sa tina socoteala primaverilor in care am mirosit freziile si in care am vazut cum natura se trezeste la viata. Totul in viata este efemer si mergand pe acest principiu si acest "prag" este la fel de efemer ca restul. Nu ma simt mai batrana, nu simt anii care au trecut peste mine si nu imi este rusine cu noile riduri aparute. Fiecare rid are in spate o istorie, fiecare an care a trecut din viata mea m-a invatat ceva si fiecare experienta traita, indiferent daca a fost buna sau rea, este o experienta castigata. Nu stiu de ce le este teama femeilor de aceasta varsta, dupa umila mea parere este o varsta fascinanta, este varsta la care ai confirmarea fara drept de apel ca esti femeie, este varsta ideala la care poti deveni mama, este varsta care iti confirma sau nu (dupa caz) ca trecutul este de fapt bagajul de experiente, trairi, incercari care te pregateste pentru viitor. La varsta asta esti constienta de feminitatea ta, de potentialul tau, de bagajul trecutului pe care il cari in spate si esti constienta mai ales ca nimic din ce ai facut pana acum nu a fost un esec, a fost o lectie care o sa-ti foloseasca in viitor si care depinde doar de tine daca ai invatat-o sau ai sarit-o. 
Astazi, cand copilul cel mic al parintilor mei implineste 30 de ani, am sarbatorit alaturi de ei. Ei mi-au dat viata, ei m-au ghidat in viata, ei se roaga pentru mine in fiecare seara inainte de culcare, ei imi doresc in mod constant binele si ei sunt singurele persoane care mi-au aratat in fiecare secunda dragoste lor. Astazi la 30 de ani, copilul lor a participat la cea mai importanta lectie, lectie pe care o stia, dar care nu-i fusese niciodata demonstrata pana acum: dragostea unui parinte pentru copil si a unui copil pentru parinte, trebuie sa fie intotdeauna neconditionata, fara bariere, fara limite. Inconjurata doar de cei doi parinti si de un "unchi" cum imi place mie sa-l alint, femeia din mine a stins cele 31 de lumanari, devenint pentru cateva secunde copilul cu par balai care in urma cu 30 de ani le aducea o raza de speranta parintilor si le arata celor din jur ca iubirea lor a rodit, ca pot invinge totul impreuna si ca atata tim cat sunt unul langa celalalt sunt indestructibili. Nu pot decat sa le multumesc acestor 2 oameni minunati ca imi sunt parinti, ca ma iubesc, ca ma iarta de cate ori ii dezamagesc, ca desi am fost singura, decat eu si ei, nu m-au mai intrebat "tu cand te mariti si ne faci un nepot/a", lucru extrem de greu de digerat pentru ei. Le multumesc ca isi fac griji pentru mine, le multumesc ca exista si le multumesc ca mi-au oferit tot ce era mai bun din ei ca sa ajung sa ofer la randul meu tot ce e mai bun din mine celor care ma inconjoara. Mami, tati va multumesc, va iubesc si sper sa fiu macar jumate din oamenii care sunteti voi astazi. 
Deci, dragi femei care ati trecut de 30 de ani, sau care urmeaza sa treceti foarte curand de aceasta varsta, nu va mai rusinati, nu va mai imbujorati, nu va mai intristati ca aveti 30 de ani, fiti mandre, fericite si implinite, caci viata voastra este o capodopera daca stiti ce culori sa imbinati si ce elemente va doriti sa contina .