A trecut mai bine de o luna de cand am implinit 29 de ani. Din anul acesta…jumatate a trecut, ba mai mult a trecut chiar si jumatete de vara, au trecut si au trecut si momentele in care imi puneam prietenii mai presus decat mine. La un moment dat in viata simti cum toate se cern si cum nu iti ramane decat in fiecare dimineata sa te urci pe cal si sa pornesti din nou la drum cu speranta ca ziua de azi o sa fie mai buna decat cea de ieri si ca cea de maine o sa fie mai buna decat cea de azi.
In ultima vreme incerc sa-mi dau seama ce imi lipseste ce mai mult....o perioada de timp am pus in balanta prietenii, un iubit, o familie, o vacanta, iesirile in cluburi, afectiunea, dorul de a-mi fi dor, nerabdarea de a ajunge acasa si de a-mi saruta jumatetea etc.
Intr-un final am ajuns la concluzia ca cel mai mult imi lipseste EL. Cumulul de sentimentele pe care poate sa le ofere EL....toate sentimentele, absolut toate sunt atat de multe si poate ca cei 2 ani jumate de cand nu am o relatie m-au facut sa realizez cat de importanta este fericirea pe care poate sa ti-o ofere trasarirea inimii si mintea care iti zboara neancetat la EL. Imi este dor sa iubesc, imi este dor sa doresc, imi este dor sa sarut si sa fiu sarutata cand am chef, imi este dor sa ma alint, sa alint si sa fiu alintata, imi este dor sa fiu geloasa, imi este dor sa stau in bratele LUI, imi este atat de dor de existenta LUI si imi este atat de dor de EL.
Voi toti de acolo de sus, cei pe care va iubesc atat de mult, cei carora le cer un sfat, un semn de cate ori sunt la pamant si simt ca nu exista cale de iesire....voua va cer sa ma ajutati sa fiu sanatoasa si va rog aduceti-l in viata mea pe EL!
no words needed!!!!
