M-am trezit dimineata cu o pofta nebuna de viata! 45 de min mai tarziu eram la birou cu aceeasi pofta de viata si fara nici un chef de munca. Am senzatia ca soarele de afara m-a facut sa fiu mai optimista, mai plina de viata si asa cum ursul se trezeste din hibernare, copacii inverzesc si lalele din curtea bunicii mele infloresc….asa ma simt si eu.
Simt ca am prins viata, ca pentru prima data dupa o perioada in care desi am avut ochii deschisi si nu am vazut nimic, acum vad atat de multe, simt atat de multe si imi doresc si mai multe . Am un chef nebun sa sar, sa alerg, sa rad, sa ma bucur de fiecare clipa fara sa am nici cea mai mica grija (gen munca, sanatate, ca trebuie sa fac curat sau trebuie sa ma imbrac nu stiu cum, ca de sunt la birou, ca x „iubit” al meu ma inseala sau x „prietena” ma minte si de fapt nu stie cum sa imi faca mai mult rau)….am un chef nebun de viata!
Nu stiu daca soarele de afara este de vina, sau faptul ca am ajuns la 28 de ani si am in jurul meu putini prieteni, dar de calitate si nici macar nu stiu daca este de vina pustiul de 20 de ani (neampliniti J) care m-a scos la inghetata sambata seara la ora 12, care m-a scos la un suc duminica sau care ieri dupa ce a alergat a venit la mine ca sa ma pupe pe obraz 4 minute J…..cert este ca ma simt bine, fericita, implinita.
Sper ca prietenii or sa-mi ramana aproape, ca familia ma iubeste si o sa ma iubeasca neconditionat, ca o sa fiu fericita si linistita, ca nu o sa mai gasesc nici un idiot de „prieten/iubit” care sa ma dezamageasca, sa ma minta si caruia sa-mi doresc sa-i crap capul :D
Si cu toate astea….parca pentru prima data in viata nu mai sper nimic de la nimeni si nu astept nimic de la nimeni….in schimb astept atat de multe de la mine, si astazi, acum ….asta nu ma mai sperie.
Si cum imi place mie sa zic: wtf life is too short for little things and regrets, just enjoy the fucking ride!!!!
