Ma simt ca un copil mic, prost....inocent care intinde o punga de bomboane unui prieten, iar prietenul in loc sa ia o bomboana si sa dea punga inapoi, ia toata punga si da inapoi o singura bomboana....iar copilul darnic, care avea o punga de bomboane se trezeste acum trist, dezamagit, suparat si cu lacrimi in ochi ca in loc sa savureze bomboanele muncite din greu de parinti, savureaza doar o singura bomboana. Cam asa ma simt eu acum....doar ca eu nu mai sunt copil si nici nu e vorba de bomboane....desi sincer spun ca mi-as dori si sa fiu copil si sa fie vorba de bomboane.
Dar totusi ce faci cand cei din jurul tau sunt o constanta dezamagire? Ce faci atunci cand esti atat de bun si vrei sa ajuti pe toata lumea, iar lumea iti ofera in schimb....doar NIMIC? Ce faci atunci cand constati ca esti singur? Ce faci cand ai nevoie de ceva aparent simplu si banal, ca o vorba buna, simpla prezenta a unei persoane sau pur si simplu o mana pusa amical pe umar si constati ca toti se considera prea buni, prea destepti, prea avuti….pur si simplu PREA ca sa iti ofere aceste lucrui?
Incerc de o perioada de timp sa nu mai fiu eu cea care e PREA BUNA….dar partea trista este ca nu pot. Am zis de multe ori ca sunt „proasta” de buna, si am zis mereu ca o sa ma opresc si nu am putut si nu pot. As vrea, chiar as vrea….dar nu pot. Ma uit in urma si constat cati oameni din jurul meu am cumparat…unii pe bani muti, iar altii pe nimicuri cum ar fi o manechiura proasta, o relatie cu un fost tip care poate imi/ma placea, un tricou, o curea chiar si o pereche de sosete ….si nu pot sa nu ma intreb: care din situatie a fost mai trista? Atunci cand prietenul/a s-au vandut scump sau ieftin sau simplu fapt ca s-au vandut ar trebui sa-mi lase un gust amar?
Am inceput aceste randuri cu un gust amar in gura, lacrimi in ochi si durere in suflet si dupa doar cateva fraze si un mesaj primit aiure imi dau seama ca deja ma simt mai bine si ma gandesc ca poate ar trebui sa ma bucure simplu fapt ca prietenii mei se vand si ar trebui sa ma gandesc ca ei sunt cei care pierd, caci pierd o prietena pe care se pot baza la orice ora, in orice moment, in orice situatie si eu spre deosebire de ei...eu le-am demonstrat asta……dar cum pot sa ma bucur cu adevarat de asta? Cum pot sa ma bucur de dezamagirea provocata de oameni poate candva dragi din viata mea? Cum?
Dar banuiesc ca toate sunt trecatoare si cum cineva drag mie imi spunea candva: sanatosi sa fim….restul, apoi restul e can-can!!!
