Sf. Mihail si Gavril

Port un nume al unui Sfant dar in acelasi timp port numele unui barbat care tot ce si-a dorit a fost sa-si vada nepoata sanatoasa, realizata si fericita....s-a stins fara a vedea sau simti ca am realizat macar unul din aceste lucruri. Pot doar sa spun " imi e dor de tine tataie" si desi nu pot sa te pup si sa-ti spun "La Multi Ani" sper ca lumanarea aprinsa pentru tine astazi o sa ne lumineze drumurile amandurora, in cele doua lumi diferite. Astazi in ziua de Sf Mihail si Gavril, imi plec capul in fata voastra: a bunicilor mei care s-au rugat in permanenta pentru binele si sanatatea mea si in fata lui Dumnezeu si va spun urmatoarele: va rog sa ma iertati pentru greselile facute, va multumesc pentru tot ceea ce mi-ati oferit si va rog sa-mi dati sanatate ca sa pot trece peste toate in viata!

I live, always will survive

Dupa doua saptamani de kkt in care am fost in ultimul hal de bolnava si de decazuta psihic din drepturi de catre neuronii mei.........am realizat (desi suna ciudat) cu sunt OM.

Dupa aceasta "mare revelatie” avuta de catre subsemnata am constatat ca, in calitatea mea de om ........ am zile bune si zile proaste, iar atunci cand am zile bune vreau sa fug de mine si sa impart bucuria pe care o simt cu toata lumea, iar cand am zile proaste vreau sa stau langa mine, sa ma sustin, sa ma ajut sa ma reculeg, sa ma adun de jos si sa ma fortez din nou sa merg mai departe cu optimism in suflet si cu zambetul pe buze.

Tind sa cred, din ce in ce mai mult ca singura diferenta intre mine si noii mei „prieteni” achizitionati peste vara nebuna care tocmai s-a incheiat, este ca eu recunosc ca am zile bune si zile proaste si recunosc mai ales cand le am....iar atunci cand am zile proaste si sunt exagerat de sincera si de directa, ma feresc de toata lumea, mai ales de mine .... de teama de a nu face rau.

In ultimele 6 luni, viata mea a fost un haos! Am iesit, m-am plimbat, am fost in toate cluburile posibile, cu toate categoriile de oameni, m-am gandit, m-am rasucit, am analizat, am criticat, am plans, am ras, am jignit si am fost jignita, mi-am facut prietenii ca sa le rup, mi-am facut un iubit ca sa ma despart de el si iar m-am gandit, rasucit si analizat....pentru ca la final dupa toate astea sa raman cu ....MINE!

In VIATA MEA actorul principal sunt EU. Imi doresc din tot sufletul sa fiu sanatoasa si de a gasi in orice moment, indiferent cat de greu sau dureros este acela, puterea de a merge mai departe. Viata m-a binecuvantat cu lucruri, care pentru unii par banalele, dar pentru mine, cea care a jucat rolul principal, au fost cruciale si de multe ori ma mir ca am supravietuit si ca am avut puterea sa merg mai departe. De ce ce in aceste conditii zic "binecuvantat"???.....simplu: pentru ca am invatat din toate in parte cate ceva si pentru ca la sfarsit am ajuns sa ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a tinut sanatoasa, ca mi-a oferit o familie tampita si cretina dar care ma face sa zambesc de cate ori intru in casa parinteasca, m-a facut sa ii multumesc ca mi-a dat in jurul meu oameni care m-au invatat lucruri de genul : „cine nu te accepta asa cum esti, nu iti este prieten”, „indiferent unde viata ne va purta intoteauna cerul, luna si stelele ne vor uni”, „daca tu nu lupti pentru tine, nimeni nu o sa o faca in locul tau”, „ din ciclul cand viata te ia la misto”, „in lantul trofic trebuie sa fii in varf, tu trebuie sa fii cel mai puternic”, "daca ne este scris sa fim impreuna o sa fim"  etc si pe care ii consider prieteni, chiar daca poate ei nu ma considera pe mine, si ii multumesc lui Dumnezeu ca nu mi-a dat curajul sa ma spanzur agatata de neonul din baia mea neagra asortata parca la fix cu doliul de inmormantare si .......... le multumesc tuturor la un loc pentru ca m-au invatat pe rand sa traiesc, sa ma autoeduc, sa plang, sa sufar, sa rad, sa iubesc, sa urasc, sa doresc, sa vreau, sa pot!

„Prietenilor” care au incercat sa imi dea un picior in gura de cate ori m-au vazut jos, doar ca sa se asigure ca nu ma mai ridic, nu pot decat sa le multumesc si lor pentru ca mi-au confirmat astfel ca sunt puternica si ca: si cu si fara sutul lor o sa ma ridic, le multumesc ca mi-au confirmat ca sufletul meu nu or sa poata sa mi-l cumpere niciodata...pt simplu fapt ca nu e de vanzare, chiar daca e la vedere, si le multumesc ca mi-au aratat locul pe care il ocup in lantul trofic si ca indiferent de cat de multi sau putini bani ai.....tot poti fii pe prima treapta a acestuia daca iti folosesti arma principala..... creierul.

Asa ca va anunt pe toti parinti, prieteni, cunostinte, dusmani etc ca desi am trecut si sunt destul de sigura ca o sa mai trec prin multe momente grele si stari de kkt in viata asta, daca Dumnezeu o sa ma tina sanatoasa, indiferent ce o sa se intample, cum o sa se intample, cat bine sau rau imi faceti ....atata timp cat o sa fiu sanatoasa, o sa ma lupt, o sa traiesc, o sa supravietuiesc!